Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Viitorul copiilor nu are culoare politică"

O retrospectivă în timp este uneori necesară pentru a putea vedea în ce direcţie mergem. La începutul anilor 1990, imaginea României în lume era dată, între altele, şi de reportajele despre situaţia disperată în care trăiau orfanii instituţionalizaţi. România s-a aflat atunci printre primele state semnatare ale Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată în anul 1989.

Timpul a trecut. Guvernele s-au succedat la putere. Dar, dincolo de frământările politice, economice şi sociale care au marcat toată această perioadă de tranziţie către democraţie, astăzi putem constata că s-au făcut numeroase progrese în domeniul drepturilor copilului.

Mă voi limita doar la patru exemple concrete, absolut edificatoare în acest sens. Numărul deceselor în rândul copiilor sub cinci ani a scăzut de la 16.000 de decese în 1990, la 3.000 în 2012. Desigur că fiecare viaţă este sacră, dar scăderea deceselor în rândul copiilor este în sine un mare progres. De asemenea, numărul copiilor aflaţi în instituţii s-a diminuat de la 100.000 în 1990 la 24.000 în prezent. Iar numărul copiilor care beneficiază de asistenţă maternală şi tutelă a crescut de la zero la 42.000. Şi, nu în ultimul rând, rata de cuprindere în sistemul de educaţie preşcolară a copiilor cu vârste între 3 şi 6 ani a crescut de la 54% în 1990, la 77% în 2010.

Toate acestea confirmă că suntem pe un drum bun, pe care trebuie să continuăm să mergem. Desigur, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Dincolo de toate statisticile, oricât de îmbucurătoare sunt ele, în România trebuie să schimbăm mentalităţi. Fiecare dintre noi a auzit măcar o dată în viaţa expresia "bătaia este ruptă din rai", o expresie adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. Atitudinea care a generat această expresie este şi ea responsabilă pentru nivelului ridicat al toleranţei faţă de violenţa împotriva copiilor. Iar mulţi dintre copiii care sunt victime ale violenţei în familie ajung în cele din urmă să abandoneze şcoala. Anual, peste 300.000 de copii abandonează şcoala, ceea ce este foarte grav, mai ales că cei mai afectaţi sunt copiii foarte săraci din mediul rural, copiii de etnie romă şi cei cu dizabilităţi.

Înţelegând importanţa şi urgenţa unei schimbări în abordarea politică a acestei probleme, Parlamentul României a decis să realizeze un parteneriat cu UNICEF în beneficiul copiilor vulnerabili.

"Dincolo de opţiunile doctrinare de partid, viitorul copiilor nu are culoare politică" un adevăr evident şi simplu rostit de Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului.

Toţi trebuie să schimbăm ceva în societatea românească, departe de discursul politic, de ambiţia de a fi cât mai vizibili în spaţiul public şi dincolo de obsesia pentru cicluri electorale. De aceea, consider că este necesar ca Strategia privind Drepturile Copilului, în curs de elaborare sub coordonarea Ministerului Muncii, să fie întocmită pentru următorii 20 de ani. Apoi documentul să fie dezbătut şi adoptat prin consens de către toate partidele politice, iar punerea lui în practică să reprezinte un obiectiv politic comun, asumat consecvent, cu seriozitate şi responsabilitate, dincolo de rezultatul alegerilor care vor avea loc între timp. Doar aşa putem demonstra că ne pasă de viitorul copiilor, că dorim să îi ajutăm să devină cetăţeni sănătoşi, educaţi şi activi. Altfel spus, că dorim un viitor mai bun pentru România de mâine.