Dezbateri parlamentare

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea politică de astăzi, declaraţia politică se numeşte "Intervenţia politică în stabilirea preţurilor, studiu de caz pentru înlăturarea investitorilor străini".

Economia a intrat pe o pantă descrescătoare. Costurile muncii au crescut, ţara nu poate fi competitivă fără reforme structurale de fond.

Cu toate acestea, Guvernul Tăriceanu şi-a asumat un singur obiectiv - cel al reformei fiscale prin introducerea cotei unice de impozitare, subsumând toate celelalte decizii îndeplinirii acestui obiectiv.

Aplicarea măsurii fără analiza prealabilă a implicaţiilor, a condus, inevitabil, la un derapaj cu consecinţe grave atât în plan macroeconomic, cât şi social.

Cu toate că tabloul situaţiei economico-sociale din România este atât de sumbru, Preşedintele Băsescu, cu ocazia vizitei în Statele Unite ale Americii, a reuşit să umple de noroi întreg acest tablou, afirmând că doreşte un Parlament unicameral, că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc şi că, prin contractul încheiat cu Bechtel, Guvernul României şi-a escrocat partenerul contractual.

Şi, ca să fie acoperit întreg spectrul, de la afaceri externe până la atragerea investitorilor străini în România, a afirmat nici mai mult, nici mai puţin, că este o greşeală abandonarea de către România a exploatării resurselor petroliere.

O astfel de afirmaţie ne reaminteşte sloganul anilor '91-'92, şi anume: "Nu ne vindem ţara", transformat astăzi în "Nu ne vindem zăcămintele de petrol şi gaze", demonstrând că unii nu şi-au putut schimba mentalitatea nici după 15 ani grei de tranziţie.

Însă, dacă domnul preşedinte gândeşte astfel, are o şansă în a-şi impune punctul de vedere în procesul de privatizare a ROMGAZ, care se desfăşoară exact după aceeaşi procedură, ca şi a Companiei PETROM. Aici, de ce nu intervine? Pentru că este un proces aflat în faza iniţială de derulare şi vorbim tot de zăcăminte, de gaze naturale.

Din păcate, nici reprezentanţii Executivului nu au avut o reacţie corectă privind creşterea accelerată a preţurilor la carburanţi.

Dacă Preşedintele a explicat creşterea preţurilor, acuzând modul în care acţionează principalii operatori pe piaţa petrolului, primul-ministru Tăriceanu a năucit populaţia spunând că nu reduce accizele de frica străinilor, care ar putea cumpăra benzină din România, nesesizând că, tocmai în astfel de situaţii, o fiscalitate permisivă, de scurtă durată, putea asigura atingerea obiectivului privind simţirea inflaţiei.

În schimb, reacţia ministrului economiei şi comerţului a fost cea de a cere Consiliului de administraţie al PETROM să aplice o politică moderată a preţurilor, care să ţină cont de realitatea economică a României, precum şi de puterea de cumpărare a românilor. Mai lipsea să le ceară o subvenţionare directă a consumatorilor, datorită gradului redus de suportabilitate a acestora.

În consecinţă, Preşedintele s-a antepronunţat, necunoscând prevederile şi clauzele contractuale, şi a stabilit deja ce trebuie făcut atât pe piaţa petrolului, cât şi în cazul marilor proiecte de infrastructură.

Lipsa de profesionalism a actualului Executiv este deja notorie, însă reprezentanţii Guvernului României s-ar fi putut inspira din modul în care au acţionat celelalte guverne ale ţărilor europene în faţa acestui val al creşterii preţurilor la carburanţi.

Astfel, Guvernul Poloniei a redus accizele până la un nivel de 6 eurocenţi pe litru. Ungaria a redus t.v.a.-ul de la 25% la 20%. Franţa a acordat subvenţii pentru fermierii săraci şi a ameninţat companiile petroliere cu majorarea taxelor. În Austria - ţara de origine a OMV -, ministrul de finanţe a anunţat o taxă excepţională, pentru ca şi consumatorii să beneficieze de aceste profituri excepţionale. Belgia a fost primul stat european care a întreprins un pachet de măsuri complexe, respectiv compensarea cu 17,35% a păcurii, folosită pentru încălzirea locuinţelor şi a oferit stimulente fiscale pentru utilizarea aparatelor care realizează economie de energie.

Prin urmare, la nivelul Uniunii Europene s-au întreprins măsuri pentru a contracara efectele creşterii la carburanţi prin scăderea accizelor, respectiv a t.v.a., în schimb ce Statele Unite ale Americii folosesc petrolul stocat în rezerva statului.

La noi, însă, înregistrăm o intervenţie abuzivă a Preşedintelui României, prin convocarea operatorilor principali de pe piaţa petrolului, demonstrându-se încă o dată, dacă mai era cazul, că noţiuni de genul: "transparenţă", "competiţie", "piaţă" nu au nici o valoare, nici acum, în plin proces de aderare la Uniunea Europeană.

Nu mai este de mirare, în aceste condiţii, anunţul europarlamentarului Jean Belma Marie, că la nivelul Parlamentului european s-a dispus înfiinţarea unei comisii pentru verificarea modului în care mediile politice din România intervin pe piaţa petrolului, în cazul în care se va constata acest lucru de către membrii comisiei, aderarea României ar putea fi amânată cu 5 ani, până în 2012, dacă nu sunt finalizate toate reformele la timp.

Guvernul are pârghii oferite de legislaţia primară şi secundară, precum şi instituţii, precum Consiliul Concurenţei, respectiv reprezentanţi ai statului în consiliile de administraţie ale marilor companii din domeniul petrolului şi gazelor naturale, precum PETROM şi ROMGAZ, care-i oferă posibilitatea să analizeze politica de preţuri şi măsura în care este corespunzătoare costurilor economice justificate.

Guvernul putea, de asemenea, interveni prin pârghiile uzitate deja de ţări ale Uniunii Europene, respectiv prin efectele creşterii, sau scăderii de accize şi t.v.a., şi nu prin scandal public, catastrofal pentru România în ochii investitorilor străini.

În baza unei astfel de abordări, Guvernul ar fi trebuit să intervină deja şi să verifice de ce preţurile din România sunt peste cele din Bulgaria, Serbia, Grecia, Estonia, ţări care importă ţiţei şi nu se situează, ca România, pe locul 5 în Europa, la producţia de petrol. De asemenea, să analizeze de ce companii, precum Brintish Petrolium, au scăzut cu un eurocent pe litru, Schell - cu 3 eurocenţi pe litru, şi chiar OMV în Austria, cu un eurocent pe litru, preţurile la benzină şi respectiv motorină.

Totodată, prin reprezentanţii săi în consiliile de administraţie, Guvernul ar putea impune investiţii şi în surse alternative de energie. Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, ci, mai mult, nu s-a auzit mai nimic despre proiectul conductei de transport ţiţei Constanţa-Omisali, prin care se vor putea tranzita anual 48 milioane tone de ţiţei.

Guvernul ar putea, de asemenea, analiza situaţia antrepozitelor fiscale, prin care produsele sunt plimbate până îşi pierd urma, şi să-şi impună condiţii drastice de licenţiere a acestora. Deşi în campania electorală actuala Putere a anunţat drept resursă financiară pentru fondul de pensii, pentru educaţie şi sănătate, colectarea sumelor datorate de agenţii economici şi diminuarea evaziunii fiscale, iată că, chiar prin vocea unui important reprezentant al Partidului Naţional Liberal, Guvernul este informat că evaziunea fiscală în domeniul petrolului este de aproximativ 300 de milioane de euro.

De altfel, evaziunea de pe piaţa ţigărilor, unde marca Anghelescu a devenit un simbol, se ridică, alături de evaziunea din domeniul alcoolului, la 500 milioane de euro.

Din păcate, lipsa de reacţie a Guvernului privind creşterea preţurilor la carburanţi şi proasta gestionare a acestei crize face ca societăţile din domeniul petrolier să-şi crească profiturile, Preşedintele Băsescu să-şi majoreze capitalul de imagine, iar singurul perdant să fie cetăţeanul român obligat să plătească toate aceste creşteri de preţuri.

Creşterea preţurilor la carburanţi are efecte directe asupra celorlalte preţuri, respectiv pentru transport - creştere cu minim 20%, pentru material de construcţii, de asemenea, creştere cu minimum 25%, iar la produse alimentare de bază, cu aproximativ 15% în medie.

În acelaşi timp, creşterea preţurilor la combustibili face şi mai dificilă aprovizionarea în vederea respectării programului de iarnă al centralelor termice. Din păcate, nici una dintre societăţile producătoare de energie termică nu a reuşit să angajeze credite pentru achiziţionarea combustibililor. mai mult, Termoelectrica, având conturile blocate de către AVAS şi împinsă, astfel, către faliment.

Prin urmare, în aceste condiţii, înregistrăm un adevărat impact al vieţii de zi cu zi. Nu mai miră pe nimeni titlurile de pe prima pagină a ziarelor, care titrează de genul: "Factura la întreţinere - egală cu pensia", "Majoritatea românilor preferă frigul", sau "Întreţinerea egalează salariul minim pe economie".

Întrebarea pe care o pun guvernanţii, respectiv "ce facem cu PETROM-ul?" sau cu ROMGAZ-ul? - nu este întrebarea corectă. Corect ar fi să ne întrebăm "Ce facem cu ţara?" Industria consumă materii prime şi energie, făcând să sporească neîncetat cererea de importuri, fără să asigure, în compensaţie, valoarea adăugată necesară.

Iată că speranţa cedează locul fatalismului, iar România continuă să deţină lanterna roşie a Europei.

Din păcate, activitatea de până acum a actualului Guvern şi a Alianţei D.A. demonstrează că politica economică şi problemele cetăţenilor nu se află pe agenda Guvernului. Ţara se zbate în necazurile provocate de inundaţii, epidemii şi, iată, cu iarna mult prea timpurie, Guvernul continuă să se remanieze fie şi prin demisiile propriilor miniştri, iar Alianţa D.A. nu vede o altă soluţie pentru rezolvarea problemelor ţării şi ale cetăţeanului, decât prin schimbarea celor doi preşedinţi de Cameră.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.