Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

"Biserica ortodoxă română este iubită de Dumnezeu!".

Ordonanţa Gojdu a fost respinsă cu 88 de voturi pentru, 83 împotrivă, 4 abţineri şi 2 neexprimări, fiindcă nu a întrunit majoritatea voturilor celor 177 de deputaţi prezenţi.

Totul a fost neobişnuit joi, 30 martie a.c., la Camera Deputaţilor, începând cu invitarea în premieră a unui secretar de stat care deranja lucrările, pentru a părăsi sala de şedinţe, continuând cu solicitarea demisiei ministrului afacerilor externe Mihai Răzvan Ungureanu, cu discuţii referitoare la proceduri, cu certuri, ţipete, jigniri, acuzaţii de furt, şi un final în premieră: respingerea dramatică, la un vot diferenţă, a ordonanţei de ratificare a unui acord internaţional convenit pe cale diplomatică.

Şi este necesar de subliniat că Guvernul a aprobat deja virarea unei sume de 500.000 de euro pentru înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", ceea ce i-a determinat pe deputaţii liberali, să încerce cele mai diverse subterfugii pentru aprobarea ei tacită.

Conform acordului semnat cu ocazia şedinţei comune din 20 octombrie 2005, a guvernelor român şi ungar, ar urma să se înfiinţeze o nouă Fundaţie Gojdu, supusă legislaţiei maghiare, cofinanţată de cele două state semnatare.

Statul comunist ungar a naţionalizat samavolnic în 1952 bunurile mobile şi imobile din Budapesta, aflate în patrimoniul fundaţiei cu sediul la Sibiu, cunoscute sub numele "Curţile Gojdu" şi care au intrat, în 1990, în proprietatea Primăriei Sectorului 7 din Budapesta.

Deşi în anul 2003, partea română a făcut demersuri pentru ca să reintre în proprietatea bunurilor sale, "Curţile Gojdu" au fost vândute în decembrie 2004 companiei israeliene Autoker Holding RT, care a trecut imediat la renovarea lor. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, statul român şi cel ungar şi-au propus achiziţionarea prin acordul ce s-a supus ratificării, a unei suprafeţe relativ restrânse din cele şapte blocuri care conţin "Curţile Gojdu", adică numai a spaţiilor necesare pentru realizarea muzeului, bibliotecii şi a Institutului Parteneriatului Strategic Româno-Ungar.

Neintenţionat sau mai exact, intenţionat, s-a uitat Acordul Româno-Maghiar din 1938, care consemna clar lista bunurilor Fundaţiei române, cu sediul la Sibiu, ce se găsesc pe teritoriul ungar, acord care a fost ratificat chiar şi de Camera Superioară a Parlamentului Ungar, la 4 aprilie 1940, adică exact acum 66 de ani.

Totodată, ministrul afacerilor externe susţine că biserica ortodoxă a fost despăgubită. Chiar dacă am accepta această minciună, biserica este altceva decât fundaţia. Fundaţia este o persoană juridică de drept privat şi nu trebuie confundată cu instituţia Bisericii Ortodoxe.

Dacă Ungaria a făcut o plată, să zicem nedatorată, Episcopiei Bisericii Ortodoxe Române de la Gyula aceasta este problema Ungariei şi a Bisericii Ortodoxe şi nu a Fundaţiei "Gojdu" de la Sibiu!

Emanuil Gojdu nu a lăsat românilor ortodocşi numai nişte facilităţi: burse, muzee, clădiri, posibilitatea de a se instrui... Emanuil Gojdu a lăsat în primul rând un simbol, un monument de o importanţă deosebită, care se poate încadra strălucit în patrimoniul culturii universale, ca o mărturie a contribuţiei românilor la istoria maghiarilor. Gojdu nu a fost un extremist, ci un român asimilat perfect de către statul maghiar, a fost un excelent cărturar şi în acelaşi timp un mare avocat care a pus o cărămidă de bază la reformarea dreptului penal maghiar contemporan.

De aceea, datoria noastră este să nu lăsăm ca aceste simboluri să dispară, ceea ce de fapt se doreşte. Nu numai clădirile din "Curţile Gojdu" trebuiesc păstrate, ci şi spiritul lor. Prin acest acord, noi cedăm la Budapesta un petic de pământ românesc.

Într-o perioadă în care Parlamentul traversează o catastrofală criză de imagine, votul din Camera Deputaţilor este un prilej de a influenţa în bine politica ţării.

În fond, pe cine reprezentăm noi? Ne-a ales Ministerul Afacerilor Externe? Ne-a ales Ungaria ca să o reprezentăm în Parlamentul României?

Nu, căci în acest caz am concura U.D.M.R.-ul, despre a cărui fidelitate faţă de statul român ne îndoim şi nu avem ce să vorbim. Ne-a ales poporul român şi fiindcă poporul este suveran avem datoria să-i respectăm voinţa.

Parlamentul nu este obligat să aprobe un acord semnat de un Guvern trădător. Tocmai din acest motiv este necesară ratificarea unui tratat de către Parlament.

Ordonanţa privind înfiinţarea la Budapesta a Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu" a căzut la Camera Deputaţilor.

Este de datoria Senatului, în calitate de Cameră decizională, să desăvârşească ceea ce deputaţii au reuşit cu foarte mare greutate. Să dovedească şi ei că Biserica Ortodoxă Română este iubită de Dumnezeu. Fiindcă înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, s-au opus şi se opun acestui acord.

De aceea, în încheiere, voi transmite senatorilor, care urmează să dezbată acest acord, mesajul proaspătului Mitropolit al Clujului, Albei Iulia şi Bihorului, Înalt Prea Sfinţia Sa Bartolomeu Anania: "Parlamentul nu votează acum pro sau contra statului român sau al statului maghiar, sau pro sau contra Bisericii Ortodoxe, ci a copiilor şi a urmaşilor lor, care ar trebui să beneficieze de pe urma averii Gojdu".

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din Grupul parlamentar al Partidului Conservator s-a prezentat cineva? Nu.