|
Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc doamnă preşedinte, şi am înţeles că, dacă nu e UDMR- ul aici, e bun şi România Mare. Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "Teatrul naţional din Târgu Mureş nu este minge de ping-pong!" În urmă cu 60 de ani, se înfiinţa la Târgu Mureş un teatru care avea să devină unic în lume prin modul în care se va implica, în rezolvarea în timp, a unor aspecte ale problemei naţionale: coexistenţa a două secţii (astăzi companii), română şi maghiară. Când spui teatru, prima imagine care îţi vine în minte este o clădire frumoasă, impunătoare, situată în centrul unui oraş în care îşi desfăşoară activitatea un mare şi talentat colectiv, ce îşi dedică viaţa frumosului, slujind cu frenezie Thalia. Acesta este, de fapt, teatrul din Târgu Mureş, pe a cărui scenă au prins viaţă, sub bagheta măiastră a unor regizori de excepţie ca Liviu Ciulei, Sică Alexandrescu, Gheorghe Harag, Dan Alexandrescu (România), Radoslav Lazici (Iugoslavia), Rial Karmi Johnes (Anglia), Anatol Constantin (Israel), Alexandre Colpacci (Franţa), Gali László (Ungaria) şi mulţi alţii, personaje din dramaturgia românească şi universală. Şi ca urmare a unui repertoriu bogat şi interpretat cu talent şi frenezie, colectivul artistic al Teatrului Naţional din Târgu Mureş a obţinut numeroase distincţii şi premii la diferite festivaluri din ţară şi de peste hotare. El s-a dovedit un ambasador al artei teatrale româneşti, ducând o campanie de difuzare a acesteia în spaţiul francofon, utilizând limba franceză ca vehicul de comunicare, permiţând astfel unor autori români de a fi cunoscuţi şi jucaţi în ţări ale Comunităţii Europene. În această idee, a avut loc la Paris, la 6 aprilie a.c., la Teatrul Molière - Maison de la Poésie, premiera mondială intitulată "Manole ou le don de l'amour" ("Manole, sau darul iubirii"), un spectacol complet în limba franceză, în traducerea Paolei Bentz Fauci, în care muzica şi coregrafia de inspiraţie folclorică aduc un surplus de strălucire poeziei noastre populare, prin împletirea cu măiestrie a versurilor populare ale baladei populare a Meşterului Manole cu replici din piesa "Meşterul Manole" semnată de marele Lucian Blaga. Creaţia orală, devenită text fondator al literaturii române, legenda lui Manole, respectiv înălţarea mănăstirii Argeşului, a genialului meşter zidar împătimit de perfecţiune, care îşi sacrifică ce are mai scump pentru a crea frumuseţea, pentru a transmite peste veacuri trecerea sa prin lume, devine astfel cunoscută în spaţiul francofon. Spectacolul, s-a bucurat de aprecierea deosebită a tuturor personalităţilor culturale şi politice care l-au văzut la Paris, motiv pentru care a fost invitat să revină în cadrul programului "Le Francais, un espace de parole" dar şi a celor care l-au vizionat, duminică, 21 mai, la Târgu Mureş. Subliniind prestaţia deosebită şi realul succes, publicul francez ovaţionându-l la sfârşit, şi prin aceasta contribuţia artiştilor mureşeni la cunoaşterea şi răspândirea artei şi a culturii româneşti în lume, nu pot să nu amintesc faptul că turneul nu s-a bucurat de absolut nici un sprijin financiar din partea Ministerului Culturii şi Cultelor sau a altor organe abilitate. Este mai mult decât jalnic ca un program de difuzare a culturii româneşti peste hotare, prin utilizarea limbii franceze ca vehicul, iniţiat de un teatru de provincie cum este Teatrul Naţional din Târgu Mureş, într-un an intitulat al Francofoniei, să nu se bucure de susţinerea morală şi financiară din partea instituţiilor care au fost create special în acest scop. Dacă dorim cu adevărat să trezim interesul publicului european pentru o bună percepere şi cunoaştere a culturii noastre, dacă dorim cu adevărat cunoaşterea acesteia de către românii înşişi, dacă dorim implicit ameliorarea imaginii României în Europa, doar entuziasmul şi efortul deosebit al colectivului Teatrului Naţional din Târgu Mureş nu este suficient. Şi teatrele din provincie, cu ambiţia şi profesionalismul lor deja demonstrat, nu numai cele din Capitală, sunt capabile de a fi ambasadori culturali. Cultura aparţine întregii ţări şi nu numai Capitalei. Cultura este cartea de vizită a unui neam şi aparţine tuturor românilor. Programul de descentralizare al teatrelor propus din nou de minister, prin care teatre naţionale de prestigiu din Cluj, Târgu Mureş, Craiova sau Timişoara să treacă din nou în subordinea Consiliilor Judeţene, este una din cele mai nefericite inspiraţii ale ministrului Iorgulescu, ale guvernului Tăriceanu şi ale Alianţei D.A. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr.126/2004 scria în preambul în urmă cu nici un an şi jumătate: "Avându-se în vedere necesitatea de a se acorda Teatrului Naţional din Târgu Mureş statutul de instituţie de cultură de interes naţional, ţinându-se seama de faptul că aceasta constituie astăzi una din cele mai importante instituţii teatrale din ţară, recunoscută ca atare pe plan internaţional, pentru a se ralia la standardele europene şi o eliminare a posibilelor influenţe care pot afecta activitatea unei instituţii care este şi trebuie să rămână una culturală, se impune în regim de urgenţă trecerea Teatrului Naţional din Târgu Mureş în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor." Aşa de puţin timp să ţină un adevăr? Să fie cultura română la cheremul unei guvernări efemere? "Manole, Manole, meştere Manole, zidul rău mă strânge ...", şoapta-rugăciune a Anei lui Manole, cât şi sacrificiul acestuia, să reprezinte destinul unui teatru naţional? Când va mai apare acea "fântână lină cu apă puţină" ...? Domnule ministru Iorgulescu, priviţi-vă în "unda sărată, cu lacrimi udată..." a acestei fântâni, poate vă va tremura mâna şi nu veţi semna o asemenea ordonanţă de urgenţă. Teatrul Naţional din Târgu Mureş nu este minge de ping-pong pentru a trece când la Ministerul Culturii şi Cultelor, când la Consiliul Judeţean, după ambiţiile unor guvernanţi efemeri! Vă mulţumesc.
|