Dezbateri parlamentare

Domnul Costel Alexe:

"Mutilarea democraţiei: Megaordonanţa lui Ponta"

Premierul Victor Ponta, care, înainte să ia puterea, promitea solemn că va reduce numărul de ordonanţe de urgenţă, a reuşit zilele trecute o contraperformanţă de excepţie în acest domeniu - a adoptat o superordonanţă de urgenţă care, de fapt, conţine 26 de ordonanţe de urgenţă "normale".

Domnul Ponta ne-a obişnuit cu promisiunile sale pe care le contrazice imediat, vezi declaraţia că o să voteze împotrivă ca deputat în cazul Roşia Montana, ceea ce, până la un punct, e de-a dreptul amuzant. Doar că nu mai e de râs când vine vorba de abuzul de ordonanţe de urgenţă.

Deşi acestea pot fi utile în unele situaţii care să justifice urgenţa, de cele mai multe ori, nu există absolut nicio urgenţă. De suferit are democraţia - când adopţi o ordonanţă de urgenţă atunci când nu e cazul, nu faci decât să îţi baţi joc de Parlament, adică de reprezentantul voinţei poporului. Ele ajung în cele din urmă în Parlament, dar la mult timp după ce au început să producă efecte. Cu alte cuvinte, ai o legislaţie în vigoare care nu e de fapt legislaţie şi nu a fost votată de nimeni.

O altă problemă a ordonanţelor e că, deşi pot conţine prevederi neconstituţionale, nu pot fi atacate atât de uşor la Curtea Constituţională precum legile. În cel mai fericit caz, le va ataca Avocatul Poporului. Cum această funcţie este ocupată de Victor Ciorbea, un executant al ordinelor premierului, Guvernul poate sta liniştit - poate să scrie ce vrea în respectiva ordonanţă, nu o va ataca nimeni până nu devine lege. A se vedea exemplul "ordonanţei traseiştilor", prin care PSD a furat peste 1.000 de aleşi locali şi pe care Victor Ciorbea, în ciuda faptului că era evident neconstituţională, nu a atacat-o pentru că "nu se ocupă de ordonanţele cu caracter politic". Cu alte cuvinte, de niciuna, atât timp cât toate ordonanţele au un caracter politic.

Mai avem şi problema dezbaterii - când dai o ordonanţă de urgenţă, nu poţi discuta cu toţi cei afectaţi de ea - sindicate, patronate, diverse asociaţii, comunităţi locale şi aşa mai departe, aşa cum altfel se face în procesul adoptării unei legi, care trebuie să treacă prin două Camere şi să obţină o serie de avize.

O singură ordonanţă e o problemă, dar o ordonanţă care conţine 26 de ordonanţe e de-a dreptul bătaie de joc. Nu ţin minte să fi văzut aşa ceva în istoria României de după 1989. Dacă nici această megaordonanţă nu mai e o bătaie de joc la adresa democraţiei, atunci nimic nu mai este.

În loc să se ruşineze de asta, Victor Ponta chiar se laudă că "am dat o singură ordonanţă de urgenţă anul acesta". Declaraţia asta e o insultă la adresa inteligenţei electoratului, presei şi societăţii civile, iar practica e periculoasă. De ce să nu dea atunci Guvernul o ordonanţă mare care cuprinde, de fapt, 1.000 de ordonanţe mai mici? Se poate ajunge la situaţii extreme dacă nu se stopează practica asta.

Avocatul Poporului ar trebui să atace această ordonanţă "cu mai multe capete", dar e greu de crezut că se va întâmpla asta. Chiar dacă o va face, trebuie să găsim o soluţie ca asemenea situaţii, abuzul de ordonanţe de urgenţă, fie ele şi referindu-se la o singură problemă, să nu se mai întâmple.