Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Călin:

"Creşterea economică - a lor, suferinţa - a noastră"

După finalizarea alegerilor interne din PDL şi realegerea lui Emil Boc ca preşedinte, membrii PDL încearcă să tragă o perdea peste luptele interne din partid, dând astfel impresia că din acest moment se vor ocupa doar de guvernarea ţării.

Astfel, preşedintele Băsescu nu pierde niciun prilej de a ne comunica perspectivele economice ale României. Dacă întâi a venit criza financiară care ne-a luat pe nepregătite, apoi ieşirea din recesiune, anunţată pentru 2010, acum, preşedintele sare optimist peste estimările executivului şi ale analiştilor, pregătindu-ne pentru o creştere de cel puţin 2% dacă, bineînţeles, nu mai intervine ceva.

Pe ce se bazează preşedintele când face asemenea afirmaţii? Poate pe datele Institutului Naţional de Statistică, care arată că în luna martie, exporturile au ajuns la valoarea record de 4,084 miliarde de euro, în creştere cu 16,4% faţă de februarie.

În schimb, premierul Emil Boc consideră că: "România a redevenit locul unde merită să investeşti, având în prezent stabilitate macroeconomică, politică şi guvernamentală".

"Optimistul" Boc a crezut, crede şi speră că "România poate, în perioada următoare, să iasă din criză şi să plece pe drumul consolidării economice". Pe ce se bazează? Pe faptul că au fost implementate cel puţin 10 reforme care modernizează statul, dar au avut şi menirea de a ajusta deficitele structurale pe care le-a avut România.

Dar oare îl mai crede cineva pe Emil Boc? Realitatea nu pare însă sa confirme decât în parte optimismul debordant al premierului. Investiţiile străine directe, care în mod teoretic ar trebui sa fie atrase de mediul investiţional atractiv promovat de premierul Boc, au însumat, in primul trimestru, numai 379 milioane euro, in scădere cu 22% faţă de perioada similară a anului trecut. Şi asta după ce 2010 a fost cel mai slab an, începând din 2004, din acest punct de vedere, iar oamenii de afaceri consideră că economia românească se zbate în prezent într-un puternic blocaj financiar şi o criză de lichiditate ce se datorează, intr-o măsură importantă, şi statului. Iar să susţii asemenea lucruri demonstrează că nu ştii adevărata realitate din economie.

Deci, în viziunea guvernanţilor, din punct de vedere economic totul este "roz", cât priveşte politica, ţara are nevoie de stabilitate, pentru a nu face "foarte mulţi paşi înapoi", parcă până acum am făcut mulţi înainte.

Asta numai în viziunea puterii, pentru că cetăţenii nu au resimţit deloc aceste "măreţe realizări". Poate tocmai de aceea preşedintele a anulat "Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni" evitând o baie de mulţime cu fluierături, care să exprime "mulţumirea" pentru măsurile luate.

Pentru că dacă majoritatea populaţiei a avut parte de reduceri de tot felul şi de creşteri de TVA, premierul a avut parte de creşteri pe cardurile bancare proprii, la fel şi clientela politică a PDL. Poporul are numai de suferit, numai PDL-iştilor le este bine.

Iar pentru că consideră că ţara este numai a lor şi că au dreptul să facă ce vor, crezând că nu vor păţi nimic, unii dintre PDL-işti s-au constituit în grup infracţional care controlează activitatea instituţiilor. Ce altceva poţi să mai crezi când observi că un fost secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi alţii se ocupau cu furatul de la stat pentru buzunarul propriu sau pentru contul propriului partid.

Ce poţi să crezi când chiar ministrul învăţământului este acuzat de aroganţă, pentru că evită audierile solicitate de colegii parlamentari, sau când vezi că în media premierul ne vorbeşte de salarii nesimţite şi de sacrificii, iar în unele agenţii de stat salariile şefilor le depăşesc pe cele ale miniştrilor.

Eu îl cred pe preşedinte când declară că: "Obiectivul meu nu mai este legat de procentele PDL în 2012, ci de ieşirea din criză" şi că acest guvern nu a avut niciun punct neîndeplinit pe raportul Fondului, deci este preocupat mai mult de ţară decât de PDL, dar nu şi de cetăţeni. Aceştia nu mai contează pentru dumnealui, necazurile şi durerilor lor nu le vede şi nu le aude nimeni de la putere. Feţele triste ale acestora nu sunt interesante pentru preşedinte, devin interesanţi numai în anul electoral, nu ca oameni, ci numai pentru vot.

Ce să mai înţeleagă cetăţenii acestei ţări când imaginile de pe micile ecrane arată când averile celor de la putere, când pensionari stând la coadă pentru o pâine sau bolnavi daţi afară din spital, când membri PDL reţinuţi, când pe premier vorbind despre modernizarea statului de drept. Ce diferenţe între ţara lor şi ţara noastră! Iar când trăieşti în lumea noastră, nu poţi decât să îţi reaminteşti versurile lui Eminescu:

"Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împărţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"