Dezbateri parlamentare

Domnul Neculai Răţoi:

"Reînvie nostalgiile monarhiste?"

De o bună bucată de timp, cu precădere de când s-a pus problema modificării Constituţiei, se observă o revenire în atenţia publică a curentului monarhist. Din motive absolut logice, forma de guvernământ a ţării noastre mi se pare normal ca, pentru încă multă vreme de acum încolo, să fie republica.

Deşi există o propagandă masivă în această direcţie, un tip de propagandă pe care am regăsit-o, culmea, mai mult la băsişti, republica nu a fost inventată de sovietici. Noţiunea vine încă din antichitate: să ne amintim de republica lui Platon, de republicile greceşti (Aristotel are nişte teorii interesante asupra republicilor eline) şi cea romană, să nu uităm de republicile veneţiene... Cu toate că democraţia nu era neapărat o prioritate în respectivele republici, evoluţia în timp a făcut şi acest lucru posibil. Cine poate spune că în SUA ori Germania, Franţa ş.a.m.d. nu există democraţie, ele fiind republici? În plus: chiar dacă a evoluat, monarhia este doar parţial miscibilă cu democraţia. Nu poţi spune cu mândrie că eşti un om în totalitate liber, dar eşti, simultan, supusul regelui X! Din start cele două noţiuni sunt incompatibile! Ori eşti liber, ori eşti supusul cuiva, fie şi doar simbolic! Pentru că uitaţi-vă în jur şi veţi vedea cât înseamnă de mult simbolurile, fie şi cele care par mărunte, ca un steguleţ.

Pe de altă parte, fie că vrea sau nu cineva, sensul istoriei este spre dispariţia monarhiei! Când mai peste tot monarhia e din ce în ce mai puţin dorită în ţările în care ea este prezentă, ca noi să ne dorim o întoarcere la un sistem muribund mi se pare nu doar o propagandă ilogică, ci chiar o idee antinaţională. Australia a fost la un pas de a ieşi de sub monarhia britanică, referendumul ratând ocazia la mustaţă, fiind semne multe că, la următorul referendum, acest lucru se va întâmpla. Nici Canada nu este departe de acelaşi lucru. Cele mai mari state din lume înclină spre statutul de republică. Oare or fi toţi naivi ori necunoscători în ale democraţiei?

Un alt aspect: într-o republică, dacă nu-ţi convine ceva, dai jos vinovatul. Dacă e monarhie, ce faci - îl dai jos pe rege? N-ai cum, legal, aşa că rămâi cu insul pe cap tot restul vieţii sale! Adică zeci şi zeci de ani. Ia închipuiţi-vă că, totuşi, ar fi rămas pe tron Carol al II-lea până la sfârşitul vieţii şi n-ar fi venit comuniştii. Doar până prin 1990... Cum ar fi arătat România astăzi? Spre disperarea monarhiştilor, răspunsul nu le este favorabil: cam la fel, dacă nu chiar mai rău, având în vedere despre cine vorbim... Numai că, democratic, republicanilor poţi să le mai pui frână, lucru ce nu se poate întâmpla în cazul monarhiei.

Da, ştim, sunt unii naivi care spun că ar fi o monarhie constituţională etc. Şi când un monarh devine dictator, câtă valoare mai are Constituţia? Tot cât are acum, în mâinile lui Băsescu! Deşi acest lucru nu convine portocaliilor, "domnia" lui Băsescu ia sfârşit la anul, în decembrie! La noi n-ar putea fi o monarhie ca în Japonia ori ca în Suedia, Olanda ori Marea Britanie. Nu avem secolele lor de istorie, experienţe şi mentalitate monarhică! La noi, au fost patru regi (să iertăm regii Daciei...) dintre care ultimii doi au cam sfeclit-o cu guvernarea, aşa că... de ce am reveni la ceva care, pe meleagurile noastre, nu s-a dovedit a fi eficace?

Da, ştim cu toţii, au fost nişte evenimente şi rezultate pe vremea când era monarhie în România. Dar au fost doar coincidenţe, ca la Băsescu: "în vremea mandatului meu"... Cele două războaie mondiale ar fi fost şi la noi, indiferent cine ar fi fost la cârmă, un rege ori un preşedinte, iar rezultatele ar fi fost cam aceleaşi. Nu noi am decis aceste rezultate, deci nu ar fi avut importanţă dacă la cârma ţării ar fost vreun Carol, Ferdinand ori Mihai. După cum nu vreun rege a luptat cu arma-n mână nici la Griviţa ori Rahova, nici la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, nici în luptele celui de al Doilea Război Mondial. La fel de adevărat e că, şi dacă ar fi fost republică, nu preşedintele ar fi fost în tranşee. Deci, e o chestiune de moment, nu un merit special al cuiva faptul că s-a încheiat un război "în mandatul tău" şi că puterile care contează te-au favorizat sau au readus normalitatea pe făgaşul ei.

Am mai auzit cu toţii pe mulţi partizani ai monarhiei că "regele a făcut unirea". Să înţelegem că, dacă era un preşedinte, acesta n-o făcea? Mă rog, altul decât Băsescu, deşi până şi el ar fi priceput avantajele unirii românilor sau i s-ar fi forţat mâna ca să o facă. În schimb, sigur e doar că niciun preşedinte nu şi-ar fi negociat cu ocupantul fuga din ţară cu trenul cu bogăţii ale neamului...

Deşi lent, procesul de dispariţie a monarhiilor este cu sens unic, implacabil. E doar o chestiune de timp. Aşadar, nu este în avantajul poporului român să revină la monarhie, ca apoi, peste 20-50-100 de ani, să se întoarcă la statutul de republică. Măcar aşa reuşim şi noi să căpătăm experienţă într-un domeniu, să arătăm că putem fi şi hotărâţi în opţiunile noastre ca naţie, fără să pendulăm, precum măgarul lui Buridan, care a murit şi de foame, şi de sete, nereuşind să se decidă dacă mai întâi să mănânce sau mai întâi să bea apă...

Democraţia nu este perfectă, însă, deocamdată cel puţin, este cea mai bună variantă pe care o avem la dispoziţie, iar republica, fie că acest lucru convine sau nu, trebuie recunoscut că este vârful evoluţiei societăţii democratice, spre care, încet, dar sigur, se îndreaptă toate ţările lumii...