Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 februarie 2010
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/2010
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 februarie 2010 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 februarie 2010
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.103 | Florin-Costin Pâslaru - declaraţie politică "Produsele tradiţionale româneşti să ajungă pe raftul magazinelor"; | ![]() |
||
Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta
|
"Produsele tradiţionale româneşti să ajungă pe rafturile magazinelor" Premierul Emil Boc s-a destăinuit pe un post de radio că mama sa îi trimite la Bucureşti slănină, lapte, brânză telemea, ciuperci, miere de albine. Mulţi locuitori ai oraşelor au înghiţit în sec la gândul banilor pe care i-ar câştiga dacă produsele lor tradiţionale ar putea ajunge în magazinele din oraşe. De aceasta se face vinovat inclusiv Emil Boc, care nu se află la primul său mandat de premier, laolaltă cu toţi ceilalţi miniştri, prim-miniştri sau preşedinţi, mai mult sau mai puţin "fii ai satului", mai mult sau mai puţin pricepuţi în a da cu coasa, care au plâns pe umerii ţăranilor, le-au cerşit votul, dar nu au făcut nimic serios pentru ei. Şi cât de uşor ar putea fi totuşi rezolvată măcar o parte din problemă! Cât de simplu poate fi pus pe roate un mecanism prin care multor ţărani să le fie dată o şansă reală de a scăpa de sărăcie! Aceasta nu reprezintă decât o mică părticică din potenţialul agricol al României. Însă, ea poate asigura un venit decent foarte multor ţărani. Până ce vor avea de lucru în marile exploataţii agricole şi poate chiar şi după, ei pot furniza produse de calitate, făcute cu grijă artizanală, dorite de cei cărora le pasă ce mănâncă. Şi nu dintr-un patriotism desuet, ci pentru că apreciază calitatea. Este nevoie de un singur lucru. Ca statul să creeze un tip de mecanism prin care produsele tradiţionale să ajungă pe rafturile magazinelor: consilierea micilor producători pentru a livra la standardele de calitate ale cumpărătorului şi subvenţionarea temporară a legăturii cu comercianţii. Statul român, cu armata de funcţionari pe care o are în subordine, cu o finanţare mult mai consistentă pe care o poate asigura, ar putea însemna că poate. Doar să vrea. Ar fi un mare pas înainte pentru România dacă, la finalul mandatului, Emil Boc i-ar spune mamei sale că nu mai este nevoie să-i trimită slănină, brânză şi lapte de la Răchiţele pentru că şi la oraş se găsesc la fel de bune. |



