Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Stan:

"Suspendarea şi demiterea preşedintelui României, demisia Guvernului şi organizarea imediată de alegeri anticipate - condiţie esenţială pentru salvarea României de la haos şi a cetăţenilor săi de la dezastru economic şi social"

Având în vedere gravele şi permanentele abuzuri de putere şi atentatele repetate împotriva Constituţiei, săvârşite de preşedintele României, Traian Băsescu şi Guvernul aflat în exerciţiul funcţiunii, prin:

1. Anularea statului social şi abdicarea de la obligaţiile constituţionale şi ale jurământului de credinţă de a asigura propăşirea materială şi spirituală a poporului, pe care l-au sărăcit, umilit şi îndatorat creditorilor internaţionali.

2. Periclitarea existenţei fiinţei biologice a naţiunii române. Consecinţă a absenţei unei politici demografice şi a condiţiilor decente de trai, românii nu mai au capacitatea reproducţiei simple a populaţiei, fiind ameninţaţi cu dispariţia ca popor în mai puţin de 100 de ani.

3. Escaladarea agresiunilor la elementele de identitate naţională prin subminarea şcolii şi a educaţiei naţionale, a credinţei tradiţionale şi a patrimoniului cultural.

4. Înstrăinarea frauduloasă a resurselor naturale strategice indispensabile supravieţuirii în libertate şi demnitate a naţiunii române: bogăţiile solului şi subsolului, apele, pădurile, aurul, sarea, zăcămintele energetice şi de metale rare, concomitent cu crearea premiselor unor dezastre ecologice.

5. Distrugerea premeditată şi înstrăinarea potenţialului agricol şi alimentar al ţării.

6. Subminarea din interior a fundamentelor statului naţional unitar român şi totala lipsă de reacţie faţă de atentatele împotriva atributelor existenţiale ale României: independenţa şi suveranitatea naţională, unitatea poporului şi a teritoriului.

7. Transformarea Parlamentului într-un instrument antidemocratic de legitimare a abuzurilor de putere ale celui mai lacom, corupt şi incompetent guvern din istoria României.

8. Amanetarea viitorului următoarelor trei generaţii, care vor trebui să plătească imensele datorii contractate de un guvern al marii trădări naţionale.

9. Perfecţionarea la nivel de instituţie a puterii şi imunizarea corupţiei faţă de lege.

10.Aservirea şi blocajul instituţiilor democratice, concomitent cu pervertirea acestora în instrumente ale totalitarismului şi dictaturii puterii în exerciţiu.

Ţara este aruncată într-o gravă şi profundă criză sistemică. Nimic nu mai funcţionează în cadrul ordinii constituţionale fireşti. Deblocarea multiplei crize politice, economice şi sociale, morale şi spirituale care paralizează România are o unică soluţie sigură -suspendarea şi demisia preşedintelui Traian Băsescu şi demisia premierului, constituirea unui nou guvern, alcătuit din tehnocraţi independenţi politic, dar consecvenţi în promovarea şi realizarea intereselor naţionale în noul context paneuropean, care să pregătească deîndată alegerile anticipate.

Demisia, cetăţene preşedinte!

Demisia, cetăţene prim-ministru!

Români, la alegeri anticipate!

Preşedintele şi premierul României au dus ţara într-un impas politic:

1. În loc să-şi reformeze şi să-şi modernizeze administraţia incompetentă, Guvernul şi-a subminat şi ruinat susţinerea politică şi credibilitatea naţiunii guvernate.

2. În loc să dea curs reformelor supervizate, cu care a indus în eroare organismele Uniunii Europene, Guvernul şi-a compromis nu numai propria imagine, ci şi pe cea a României, căreia îi accentuează izolarea în Uniunea Europeană.

3. Lipsit de o strategie postaderare, Guvernul este incapabil să absoarbă miliardele de euro repartizate României din fondurile comunitare, este incapabil să modernizeze sectorul agricol învechit şi fără voinţă de a ameliora sărăcia majorităţii populaţiei, dar prea preocupat de prosperitatea miniştrilor şi parlamentarilor săi, precum şi a clientelei politice.

4.În plină campanie de luptă împotriva corupţiei, preşedintele şi premierul, în loc să credibilizeze aplicarea strategiei naţionale anticorupţie, au practicat influenţarea justiţiei în favoarea clientelei politice.

5. În loc să dovedească bună-credinţă şi onestitate în alegerea unei echipe guvernamentale incoruptibile, preşedintele şi premierul s-au înconjurat de colaboratori apropiaţi tentaţiilor corupţiei, numindu-i în tot felul de comisii şi consilii la societăţile naţionale şi regiile autonome ale statului şi ale unor bănci cu capital public de stat.

6. În loc să fie consecvent declaraţiilor sale referitoare la neutralitatea politică a serviciilor secrete, preşedintele şi premierul au iniţiat şi supervizat proiecte legislative care legalizează dependenţa acestor servicii de interesele grupurilor oligarhice din spatele Guvernului şi care, într-o ţară subminată, constituie Guvernul din umbră, cel real şi puternic, dar antidemocratic, nelegitim şi anticonstituţional.

7. În loc să fie apărătorul consecvent al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, aşa cum în repetate rânduri s-a erijat, dar se vede că demagogic Guvernul şi premierul au violat Constituţia, emiţând ordonanţe de urgenţă prin care sunt subminate garanţiile constituţionale ale libertăţii şi inviolabilităţii persoanelor.

Demisia, cetăţene preşedinte!

Demisia, cetăţene prim-ministru!

Români, la alegeri anticipate!

Nu este pentru prima dată în istoria României când în fruntea treburilor ţării se află personaje ale căror raţionamente, discursuri publice şi acte de guvernământ se cer expertizate de psihiatri.

Un preşedinte al Consiliului de miniştri din timpul regelui Carol I, când îl lovea damblaua, se credea câine şi intra sub masa de consiliu, mârâia, lătra şi apuca cu dinţii câte un crac de pantaloni al vreunui ministru... Regele l-a trimis pe primul său ministru la Paris, însoţit de un aghiotant regal, ca să-l vadă un celebru psihiatru. După ce l-a consultat, profesorul l-a întrebat pe aghiotant: "Ce ocupaţie are domnul"? "Prim-ministru", a răspuns cel întrebat. "De cât timp?" "Vreo zece ani!" "Ce ţară fericită!", a exclamat celebrul psihiatru.

În exemplul strict autentic, era vorba de un nebun deloc periculos, cunoscut ca atare şi acceptat cu înţelegere. Până să se creadă câine, fusese un mare om politic, care a adus importante servicii ţării sale şi are şi astăzi un loc de cinste în istoria României, continuând a fi venerat în partidul său.

Bolnavii care ne guvernează astăzi nu fac parte din categoria celor ajunşi la vârsta în care dau în mintea copiilor. Dimpotrivă, au vigoare, sunt animaţi de mari orgolii, iar boala lor li se trage numai de la putere, care le-a luat minţile. Nebunii care şi-au pierdut minţile în beţia puterii conduc ţara cu dispreţ pentru locuitorii ei, cred numai în adevărul lor, refuză să se supună legilor ţării, pe care le înlocuiesc cu legile lor strâmbe, impuse cu de-a sila, după ce şi-au întocmit şi propria lor majoritate parlamentară, prin alegeri trucate, alianţe trădătoare şi comploturi împotriva opoziţiei democrate.

În fruntea Guvernului României se află un specimen dintr-o ciudată şi perfidă specie a androizilor politici, creat parcă în laboratoarele nebunului Frankenstein.

Androidul din fruntea Guvernului şi şeful său din Bulevardul Geniului (ce ironie!) ne-au spus că nu vom avea criză şi nu vor îndatora poporul Fondului Monetar Internaţional. Au minţit cu neruşinare şi, în marea lor nesimţire, nici măcar nu şi-au cerut scuze.

Demisia, cetăţene preşedinte!

Demisia, cetăţene prim-ministru!

Români, la alegeri anticipate!

În aprilie 2009, exact la 20 de ani după ce România a terminat de rambursat, cu ce sacrificii, se ştie, împrumutul de 14 miliarde de dolari, România este din nou îndatorată, de Băsescu şi Boc, cu vreo 30 de miliarde de euro, o sumă de circa 3-4 ori mai mare decât cea împrumutată de Ceauşescu.

Efortul făcut de popor pentru rambursarea datoriei regimului abolit s-a regăsit în tot ceea ce guvernele de după 1990 au consumat, privatizat ori risipit pentru cumpărarea propriei legitimităţi, răsplătirea clientelei politice şi crearea capitaliştilor de carton, precum şi în cvasitotalitatea infrastructurii economice şi edilitar-gospodăreşti a ţării.

Toţi miliardarii şi milionarii României să-i poarte veşnică recunoştinţă lui Ceauşescu. Dacă nu economisea el, de unde acel prim ori mai multe milioane despre care nu se întreabă?

Noul împrumut - negociat de Traian Băsescu şi Emil Boc - nu a fost contractat pentru dezvoltare, ci ca infuzie de capital pentru salvarea băncilor, investitorilor strategici străini şi numai ei doi, împreună cu enigmaticul guvernator al Băncii Naţionale, mai ştiu pentru ce... Dar o să vină şi vremea când vor trebui să spună!

În numele crizei şi al împrumutului pe care, cu premeditare, au refuzat să le anticipeze şi să pregătească din timp politicile anticriză, androidul din fruntea guvernului, "garantat Traian Băsescu", total depăşit de situaţia dezastruoasă în care a împins ţara, a trecut la aplicarea unei politici iraţionale, caracterizată de permanente excese şi extreme: disponibilizări în masă pe criterii politice ale funcţionarilor publici. Aceştia dau Guvernul în judecată, câştigă şi după un an trebuie repuşi în drepturi şi dezdăunaţi. Cheltuieli duble, milioane risipă din cauza mofturilor politice. Să plătească Băsescu şi Boc! În febra suspendării prezidenţiale, Traian Băsescu a făcut mare caz de "JAFO" Oneşti, pentru ca ulterior să scoată rafinăria din pragul falimentului pe seama contribuabililor. Să plătească Băsescu, Boc şi Videanu!

În toată lumea, kilometrul de autostradă se construieşte la costuri rezonabile. În România, preţul iniţial de 6 milioane de euro/km al autostrăzii Transilvania s-a triplat şi a ajuns la 18 milioane euro/km în timpul guvernării androidului Boc. Încurajat de un asemenea "boom", ministrul transporturilor contractează 55 de kilometri de autostradă la preţul de 87 de milioane euro/km! Despre această inginerie financiară, din care rezultă o "sifonare" de vreo două miliarde de euro, androidul Boc a spus: "Aţi reuşit să finalizaţi cel mai important proiect de parteneriat public-privat, este un semn că lucrurile se mişcă bine în direcţia de infrastructură. Începe o eră nouă în abordarea infrastructurii în România. Nu mai suntem atât de dependenţi de limitarea bugetară, ci avem o gândire pe termen lung". Fără comentarii! Să plătească Băsescu, Boc şi Berceanu!

Dovada elocventă că profesorul de drept constituţional al Universităţii din Cluj, Emil Boc, odată devenit androidul lui Băsescu în fruntea Guvernului, şi-a pierdut uzul raţiunii este performanţa neegalată în lume ca un prim-ministru de formaţie juridică să fie campion mondial absolut al hotărârilor şi ordonanţelor guvernamentale, mai nou şi al legilor adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului, dar validate de o Curte Constituţională pe care Traian Băsescu şi-a fidelizat-o.

Ce caută în fruntea Guvernului un neisprăvit care comite atentate în serie împotriva statului de drept, punând voinţa sa politică deasupra Constituţiei României?!

Ce caută în fruntea şi în Guvernul României nişte unelte obscure ale camarilelor politice care au prădat România, şi-au umflat conturile de prin băncile străine, în urma marilor ţepe trase bugetului şi avutului public, iar apoi s-au dat de ceasul morţii să reducă salariile, să anuleze drepturile legale ale pensionarilor militari, să reducă veniturile tuturor categoriilor de pensionari, să anuleze dreptul universal al copiilor la alocaţie, garantat de Constituţie. Toate acestea pentru că finanţele ţării au încăput pe mâna aventurierilor politici, care spoliază veniturile populaţiei ca să întreţină birocraţia coruptă pe care se sprijină guvernul incompetenţei, al minciunii şi trădării naţionale!

De ce trebuie să fure Guvernul banii populaţiei, în loc să scoată la lumină economia subterană, să-i determine pe cei cu banii ascunşi prin paradise fiscale să-i investească în infrastructură, să le concesioneze celor care nu au cum să-şi justifice averile mari lucrări şi servicii de interes public, dându-le posibilitatea să-şi recupereze, de această dată cinstit, timp de două - trei generaţii, investiţiile, căci averile curate şi sănătoase aşa se fac, nu peste noapte.

Demisia, cetăţene preşedinte!

Demisia, cetăţene prim-ministru!

Români, la alegeri anticipate!

Pe plan intern, sub aspect doctrinar-conceptual şi legislativ, sistemul de securitate naţională este de reglementat, fiindcă instrumentele juridice adoptate la începutul anilor ’90 obligă, în mod practic, autorităţile informative de securitate, apărare, siguranţă şi ordine publică de a acţiona în afara comandamentelor şi realităţilor social-politice cuantificate juridic, postaderare la NATO şi postintegrare în Uniunea Europeană.

Pe plan extern, României îi lipseşte o politică şi o strategie de securitate naţională viabilă, precum şi o diplomaţie responsabilă şi activă. Consecinţele acestui mod de asumare a destinelor naţionale sunt acelea că relaţiile postaderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiţi, iar legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt la limita subzistenţei. Politica externă şi de securitate pe spaţiul estic a înregistrat eşec după eşec: raporturile cu Rusia fiind aproape îngheţate, iniţiativa românească a cooperării în Regiunea Mării Negre a falimentat, relaţiile cu Ucraina s-au degradat periculos, iar cele cu Republica Moldova, urmare a unor orientări oportunist-provocatoare, nu numai că ne-au adus o ostilitate crescută, dar servesc, se pare, foarte bine scenariilor geopolitice dăunătoare celor opt milioane de congeneri din afara graniţelor, a căror identitate etnic-românească este supusă nesfârşitelor agresiuni.

Profitându-se de fundalul interminabilelor tensiuni şi conflicte politice interne, în care au fost implicate şi instituţii fundamentale garante ale statalităţii naţionale, inamicilor Constituţiei României li s-au oferit suficiente dovezi de slăbiciune a autorităţilor, pentru a putea progresa, pas cu pas, pe calea realizării obiectivelor neorevizionismului şi panslavismului în noul context politic european. În tot acest timp, autorităţile legitime ale statului român în loc să fie lăsate să vegheze la prezentul şi viitorul destinelor naţionale, au fost deturnate de la datoriile lor constituţionale şi întoarse - premeditat şi diversionist - în trecut, în numele unei aşa-zise curăţenii morale, în realitate o formă perversă de resuscitare a resorturilor de putere ale trecutului, prin care o aşa-zis nouă clasă politică, în lipsa propriei identităţi, şi-a căutat reţelele de succes în arhivele securităţii.

Bătălia pentru controlul dosarelor s-a transformat apoi în bătălia pentru controlul serviciilor, armatei, internelor, ministerului public şi ansamblului sistemului securităţii naţionale, cu întreg cortegiul de consecinţe cunoscute.

România, cu acest Guvern, va deveni o ţară falimentară, cu un popor umilit până dincolo de limitele răbdării posibile. Moralul şi starea de spirit ale populaţiei sunt secătuite de ultime resurse de speranţe, pretutindeni mocneşte tăcută revolta. Pentru ca această stare de lucruri să nu ajungă mai departe, acest Guvern trebuie să plece.

Prima şi cea mai imperioasă măsură de salvare a ţării este eradicarea incompetenţei, minciunii şi a trădării naţionale din conducerea României!

Demisia, cetăţene preşedinte!

Demisia, cetăţene prim-ministru!

Români, la alegeri anticipate!