Dezbateri parlamentare

Domnul Nechita-Adrian Oros:

Scandalul Papici a scos la lumină, de data aceasta fără niciun fel de dubiu, pe faţă, faptul că Preşedintele României, Traian Băsescu, este de fapt persoana politică care intervine în problemele justiţiei, se erijează în factor de presiune în justiţie, lezează independenţa magistraţilor. Evident, nu suntem în faţa unei noutăţi. Ştiam toate aceste lucruri. Dar acum, chiar preşedintele a scăpat porumbelu’ şi a recunoscut că l-a sunat pe procurorul general: "Discuţia pe care am avut-o cu procurorul general ieri, înainte de a trimite pe fax, sau poate aproape simultan, revocarea lui Papici. Eu l-am sunat să-i spun «Nu e bine, domnule procuror general!»".

Nu comentez pe fond înlocuirea din funcţia de şef de secţie a procurorului Papici, nu comentez activitatea procurorului Papici, presa a spus totul despre el, i-a dat zeci şi zeci de "buline negre", dar, indiferent de situaţie, intervenţia lui Traian Băsescu este inacceptabilă. Calitatea de preşedinte al României nu-i permite o astfel de intervenţie. Stau şi mă întreb, de câte ori au mai existat astfel de "discuţii", de câte ori o numire (se ştie, propunerile privind numirile în fruntea parchetelor aparţin procurorului general, iar Preşedintele României doar le confirmă sau infirmă - atât, doar la asta se reduce rolul preşedintelui) în funcţii de conducere a parchetelor nu a fost făcută în urma unui telefon de la Palatul Cotroceni, de câte ori începerea unei urmăriri penale rechizitoriu (în special pentru persoane neagreate de Traian Băsescu) nu a fost sugerată printr-un simplu telefon sau ieşire publică? Să ne amintim de celebrul "Nu ştiu dacă este bine, domnule chestor!" rostit din "garajul electoral" în august 2012, urmat după doar două zile de începerea urmăririi penale împotriva chestorului Manoliu din MAI. Să ne mai amintim şi de indicaţiile date tot în perioada referendumului privind ce articol (din Legea alegerilor prezidenţiale şi care nu avea nicio legătură cu procedurile referendare) trebuie utilizat pentru a se stabili cvorumul de participare la consultarea populară, indicaţii puse în practică de judecătorii CCR în nici 48 de ore.

Numai şi numai aceste exemple publice demonstrează că Traian Băsescu tratează procurorii, judecătorii, în fapt, actul de justiţie ca pe o feudă proprie. Şi să ne aducem (din nou) aminte că, în perioada ante - şi postsuspendare din funcţie, atât Traian Băsescu, cât şi întreaga propagandă portocalie susţineau pe toate canalele de comunicare, inclusiv cele externe, că USL doreşte să-l îndepărteze de la Palatul Cotroceni pentru "a pune mâna pe justiţie".

După cum se vede însă justiţia este în mâna lui Traian Băsescu, şi acest lucru este şi mai vizibil din moment ce - nu o spun eu, informaţia a venit tot din zona propagandei portocalii - inclusiv numirea la vârful parchetelor a fost decisă în urma Pactului de coabitare din decembrie 2012. Nu mă îndoiesc că textul referitor la numiri îi aparţine lui Traian Băsescu, acesta nedorind să-şi piardă influenţa asupra magistraţilor. Este de neacceptat şi acest lucru, ca şefii parchetelor să fie negociaţi, motiv pentru care salut iniţiativa Asociaţiei Magistraţilor din România de a cere Consiliului Superior al Magistraturii de a sesiza Curtea Constituţională privind existenţa unui conflict de natură constituţională generat de existenţa unui document al unei alte puteri decât cea judecătorească prin care s-au decis numirile în fruntea parchetelor.

Aştept o declaraţie publică a procurorului general referitoare la discuţia purtată cu Traian Băsescu. În absenţa unei clarificări, şi procurorul general este la fel de vinovat ca şi Traian Băsescu.

Aştept, de asemenea, ca şi Consiliul Superior al Magistraturii să ia poziţie faţă de ieşirile publice ale lui Traian Băsescu în care acesta etichetează drept "infractori" politicieni aflaţi în diverse stadii şi proceduri "de parcurs" în justiţie, deşi acest termen poate fi utilizat doar în urma unei sentinţe finale şi irevocabile a judecătorilor. Numirea unei persoane cercetate sau urmărite penal ca fiind infractor reprezintă tot o modalitate de ingerinţă şi presiune în actul de justiţie.