Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Unde este responsabilitatea Guvernului?"

Responsabilitate. Un cuvânt de care Guvernul fuge ca dracul de tămâie.

Priorităţile declarative se regăsesc cu vârf şi îndesat în discursurile unor miniştri, care privesc cu un dispreţ uriaş milioanele de români.

Nu există decât interese. De partid, de gaşcă, personale. Nimeni nu pare dispus să piardă accesul la privilegiile conferite de actul guvernării. Criza este resimţită din plin de o populaţie care se întreabă, probabil, când se va termina acest coşmar. Un coşmar care însă ocoleşte liderii, aleşii, clasa politică. În lumea decidenţilor zilei, criza nu provoacă decât rareori coşmaruri. Odraslele de bani gata ale liderilor continuă să arunce mii de euro în fiecare seară în cluburile de fiţe. Continuă să se lăfăie în maşini de ultimă generaţie, să înfrunte criza din spatele unor portofele burduşite de bani nemunciţi.

La polul opus, cei mulţi duc pe umerii lor o austeritate tot mai apăsătoare. Guvernanţii nu renunţă la campania electorală, la compromisurile politice. Ei merg mai departe printre afaceri bănoase cu statul, profitând de un sistem juridic corupt şi incapabil să se reformeze. România a ajuns un focar de nemulţumiri sociale. Nu există un domeniu, un singur domeniu în care lucrurile să se îndrepte în direcţia cea bună. Se vând iluzii electorale, se îndreaptă o categorie socială împotriva alteia, se identifică vinovaţii în mediul privat sau de stat, în funcţie de interesele politice.

Sindicatele din administraţie se pregătesc de proteste. Profesorii trăiesc cu groaza disponibilizărilor. Deficitul de medici şi de resurse aduce grave prejudicii actului medical. Magistraţii ameninţă şi ei cu blocarea activităţii. Ceferiştii sunt trimişi în şomaj şi lăsaţi să orbecăie pe drumurile întunecate ale crizei. Doar ei, guvernanţii, consideră că au dreptul de a continua să se lupte pentru putere şi privilegii.

Cetăţenii sunt lăsaţi să ducă mai departe crucea austerităţii. Greutăţi acum, greutăţi în viitor... Datoria publică se măreşte de la o zi la alta, ca şi tupeul unei clase politice incapabile să îşi recunoască falimentul. Celelalte două partide nu pot reprezenta, cel puţin în acest moment, o alternativă la haosul actualei guvernări.

Guvernanţii se simt pe cai mari. Nu se mai tem de o moţiune de cenzură. Pot să îşi recupereze pierderile din campanie, să îşi mulţumească filialele şi clientela de partid. Cu toate acestea, stabilitatea politică nu este decât o iluzie. Pentru că populaţia a ajuns la limita răbdării. Iar erupţia acestui vulcan al disperării poate constitui o mare surpriză pentru cei ce se amăgesc că au totul sub control...