Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 martie 2010
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.34/2010
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 martie 2010 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 martie 2010
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.107 | Gabriel Oprea - o pledoarie pentru instituţia referendumului "Cui îi e frică de cetăţeni?"; | ![]() |
||
Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta
|
"Cui îi este frică de cetăţeni?" O pledoarie pentru instituţia referendumului În 2009, cetăţenii elveţieni au fost chemaţi să se pronunţe la nu mai puţin de trei referendumuri. Cetăţenii italieni, irlandezi, islandezi sau canadieni, pentru a da numai câteva exemple, au participat anul trecut la câte un moment referendar. Mai mult, dacă ne uităm la constituţiile regimurile democratice, vom observa că toate au prevăzut instrumentul referendar ca modalitate de exprimare directă a voinţei poporului suveran. Ca atare, practicarea democraţiei directe prin consultarea neinhibată a cetăţenilor ţine de normalitatea vieţii democratice şi nu trebuie privită cu suspiciune, cum se întâmplă în societatea noastră. Nu pot fi de acord cu perspectiva elitistă asupra politicii şi cu opiniile celor care afirmă că poporul este ignorant şi incapabil să discearnă prin "da" sau "nu" în probleme ce ţin de viitorul său. Cei care spun că poporul nu trebuie lăsat să vorbească prea mult sau prea des comit o eroare majoră. Din contră, românii trebuie consultaţi cât mai des pe probleme de interes public pentru că sunt plătitori de taxe şi pentru că sunt subiecţii politici de drept. Statul există prin şi pentru cetăţenii săi. A ignora acestora dreptul de a decide prin referendum este la fel de grav ca a le îngrădi dreptul de a alege şi de a fi aleşi. Este complet în afara logicii democratice ca, odată ce poporul s-a pronunţat pentru o anumită decizie, Parlamentul fie să o ignore, fie să o contrazică. Tocmai pentru a preveni astfel de derapaje, în democraţiile consolidate, Constituţia oferă cetăţeanului instrumentul referendumului abrogativ, prin care acesta poate respinge, parţial sau total, un text de lege. Nu ar fi rău dacă am avea în vedere o astfel de prevedere atunci când se va discuta despre reforma constituţională. De asemenea, este de neînţeles atitudinea unor lideri politici care susţin public obligativitatea votului în România, dar acţionează împotriva deciziei luate de români prin referendumul din 6 decembrie. Este o modalitate ipocrită de a spune că "ne place democraţia, dar nu când deciziile sunt luate de popor". Nu poţi să chemi românii în faţa urnelor pentru ca apoi să îţi baţi joc de votul lor. Avem obligaţia de a opta cu bună-credinţă pentru referendumul care are efecte constrângătoare asupra Legislativului, în caz contrar, clasa politică riscă să-şi piardă credibilitatea şi să apară în faţa cetăţenilor ca un fals apărător al democraţiei în România. În concluzie, punctul de vedere pe care îl voi apăra în dezbaterea constituţională este acela al transpunerii obligatorii în legislaţie a deciziilor luate de cetăţeni în cadrul consultării referendare. Primul pas este susţinerea punerii în aplicare a voinţei populare exprimate la referendumul din 2009, pentru parlamentul unicameral şi pentru reducerea la 300 a numărului de parlamentari. De asemenea, voi susţine cu tărie extinderea şi încurajarea practicii referendare, în acord cu practicile din numeroase ţări europene cu democraţie consolidată. Cred că a venit timpul nu doar să constatăm şi să proclamăm suveranitatea cetăţenilor României, ci să recunoaştem şi să acţionăm în conformitate cu acest principiu fundamental al democraţiei. |



