Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel-George Comşa:

"Eliberarea de condiţionări religioase a învăţământului românesc"

În prezent, Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale stipulează că disciplina religie este "parte a trunchiului comun" al planului educaţional, cu posibilitatea ca "elevul major, respectiv părinţii sau tutorele instituit" să poată face o solicitare scrisă pentru a nu frecventa orele de religie.

Salutăm decizia Curţii Constituţionale a României care în data de 12 noiembrie 2014 a admis o excepţie de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 18 alin (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, declarând astfel că dispoziţiile care impun elevului major sau părinţilor sau tutorelui legal instituit al elevului minor de a depune o cerere pentru a nu frecventa cursurile de religie, fără ca aceştia să fi acceptat în prealabil să participe la astfel de cursuri, este contrară dispoziţiilor Constituţiei.

De 25 de ani elevii din unităţile de învăţământ preuniversitar urmează, în marea majoritate a cazurilor, cursuri de religie confesională, în special ortodoxă, care nu ţin cont de credinţele religioase ale elevilor. Aceste cursuri sunt structurate pe baza unor cerinţe puţin cunoscute şi circumscrise dogmelor religioase ale principalelor culte religioase recunoscute de către stat.

Elevii şi părinţii elevilor care ar dori să nu participe la aceste cursuri sunt descurajaţi să îşi urmeze propriile convingeri spirituale, acest fapt constituind o limitare a libertăţilor şi drepturilor constituţionale enunţate în art. 29 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, care oferă părinţilor libertatea de a asigura, conform propriilor convingeri, educaţia religioasă a copiilor. De asemenea, textul actual al legii contravine şi art. 14 alin (3) din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, acesta statuând dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit convingerilor religioase, filosofice şi pedagogice.

Mai trebuie avut în vedere faptul că prevederile din actuala Lege a educaţiei, care stipulează că doar elevii majori pot decide singuri dacă frecventează disciplina Religie, contravin prevederilor art. 491 din Codul civil în vigoare, care stipulează la alin. (2) că "copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă", precum şi prevederile art. 14 alin. (1) din Convenţia Europeană cu privire la drepturile copilului, care spun că "statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie".

Nu în ultimul rând, în procesul de consolidare a statului de drept, România trebuie să se alinieze statelor moderne europene care, ţinând cont de diferenţele de rasă, religie, etnie, sexe etc. consideră religia un drept privat al individului, care nu trebuie să se manifeste în mod partizan şi confesional în structurile instituţionale ale statului, cum ar fi sistemul de învăţământ public.

Eliberarea de condiţionări religioase a sistemului de învăţământ românesc constituie principala garanţie pentru a stimula o gândire liberă şi independentă a elevului şi un cadru instituţional democratic, în care acesta să poată beneficia de puncte de vedere multiple şi de un proces de selecţie natural.

Având în vedere cele de mai sus, vedem necesitatea modificării Legii educaţiei naţionale în sensul ameliorării condiţiilor de organizare şi predare a disciplinei Religie în şcoli, necesitate care decurge din acordurile internaţionale la care România este parte şi este întărită şi de către recenta decizia a Curţii Constituţionale.