Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Păun:

Consider că este de datoria mea ca preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în cadrul căreia funcţionează şi Subcomisia pentru monitorizarea drepturilor persoanelor private de libertate, să atrag atenţia colegilor mei deputaţi şi senatori că respingerea iniţiativei mele precedente privind amnistierea şi graţierea unor pedepse, nu a fost decât conformarea la o comandă externă, şi nu răspunsul cuvenit al aleşilor poporului la realităţile dure cu care se confruntă persoanele condamnate pentru infracţiuni cu pericol social redus şi care nu sunt recidiviste!

Pentru acestea, solicit Ministerului Justiţiei să intervină de urgenţă în structura de organizare şi în funcţionarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din subordine, astfel încât această instituţie să fie de reeducare, aşa cum se declară, şi nu pentru aplicarea de tratamente inumane şi degradante. Pe această cale, reamintesc tuturor că - în perioada 2011-2014, în unităţile penitenciare s-au produs un număr de 363 de decese ale persoanelor private de libertate - pentru care cer autorităţilor responsabile să verifice în ce măsură cauza acestor decese a fost naturală.

Datele din 2014 arată că spaţiile de detenţie din unităţile penitenciare erau cu totul neîncăpătoare, fiind închişi un număr de 33 353 deţinuţi la o capacitate de cazare normală de 18 955. Deci numărul persoanelor private de libertate era aproape de 2 ori mai mare decât capacitatea de cazare, conformă normelor europene. Concluziile despre condiţii le poate trage fiecare!

Nerespectarea normelor europene în materie de condiţii umane de deţinere - 4 metri pătraţi pentru 1 deţinut - a condus la încălcarea demnităţii umane a persoanelor private de libertate şi, pe cale de consecinţă, la un număr mare de condamnări ale statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în 2013 România a fost condamnată la plata 221.000 euro despăgubiri în favoarea foştilor deţinuţi reclamanţi, în urma a 32 de sentinţe CEDO în astfel de speţe, iar, în 2014, statul român a pierdut 11 procese similare, fiind obligat la plata a 64.000 de euro.

După cum se ştie, reforma sistemului penal - prin actualul Cod penal - prevede reducerea limitei pedepsei maxime apropiată de cea minimă şi pune accentul pe recuperarea prejudiciului, ceea ce generează o serie de pedepse de scurtă durată sau cu suspendare pentru oameni care au greşit prima oară în viaţă.

Tocmai în vederea rezolvării actualei situaţii dramatice a acestora, am în vedere elaborarea unei iniţiative legislative care să aibă ca obiect, de data aceasta, graţierea colectivă doar pentru pedepsele de durată scurtă, care n-au nimic de-a face cu corupţia sau infracţiunea de abuz în serviciu - de care s-ar face vinovaţi unii dintre demnitarii guvernărilor recente. Se cuvine să reamintesc aici că aria de incidenţă iniţială a propunerii mele legislative respinse a fost mult extinsă şi ca întindere, şi ca speţe ale infracţiunilor vizate de către Comisia sesizată în fond, ceea a condus la juste dezbateri aprinse, care ar fi fost evitate dacă iniţiativa ar fi rămas cea iniţială.

Politicienii români care au criticat şi critică vehement propunerea mea legislativă respinsă recent nu au făcut-o din convingere, ci - mai ales - din cauza presiunilor internaţionale.

Închei cu speranţa că nu va mai trebui să plătim toţi pentru condamnarea României la CEDO din cauza situaţiei dramatice pe care o trăiesc multe dintre persoanele private de libertate, supuse la tratamente inumane şi degradante în condiţiile sistemul penitenciar românesc.