Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Răducanu:

"Feriţi-vă de fapte de ruşine!"

"Ruşinea se poate defini o întristare şi tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoare, şi aceste rele pot fi sau prezente, sau trecute, sau viitoare. Iar neruşinarea este o nepăsare şi indiferenţă pentru aceste lucruri". Aristotel

Săptămâna trecută, toate canalele media au tăvălit în noroi şi bălăcărit din nou Parlamentul român pentru trecerea ca "lebăda prin apă" a OG 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la operatorii la care statul este majoritar.

Motivul, art. 14 - prin care membrii AGA sau ai CA nu pot primi indemnizaţii fixe lunare mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali.

Faţă de 47 lei/şedinţă, cât era în legislaţia de până acum, adică din 2010, creşterea este uluitoare şi neruşinată, dacă avem în vedere salariile actuale ale directorilor din companiile în care statul este majoritar şi chiar pe cele care vor fi acordate începând cu 1 ianuarie 2014 - de 6 salarii medii pe economie (200 €).

Ordonanţa se aplică şi în cazul multor companii de stat, chiar şi cu pierderi, care au trecut la rangul de "companii cu management corporatist şi criterii de performanţă", unde directorii au salarii năucitoare, care facilitează indemnizaţii tot atât de năucitoare şi pentru membrii AGA sau CA, numiţi de Guvern sau ministere pentru "profesionalism, patriotism şi ataşament partinic".

Pl-x nr. 353/2013 a trecut în Camera Deputaţilor cu 255 voturi pentru, 66 contra şi 18 abţineri (339 prezenţi). La momentul dezbaterii nimeni nu a comentat, pentru că nimeni nu a sesizat (nici măcar opoziţia) faptul că am votat ca membrii AGA şi CA din cele peste 157 companii de stat, plus câteva sute de la nivel local, să aibă câştiguri nemeritate şi sfidătoare la adresa românilor din ce în ce mai săraci. Proiectul de lege avea avizul favorabil de la cinci comisii şi raportul Comisiei de buget-finanţe.

Avem oare curajul şi dreptul să ne întrebăm:

1. Cine îşi asumă bălăcăreala în media a forumului legislativ, în toată media românească?
2. Cine se face vinovat de reintroducerea în legislaţie a unor asemenea "nemernicii" favorabile unor specialişti care în realitate nu sunt decât nişte "lipitori" sau căpuşe", fără bun-simţ, ce-şi trag seva bunăstării lor din bani publici? Este adevărat că acest lucru datează de ani buni şi a bântuit toate guvernele României postdecembriste.

În declaraţia mea politică din 24 septembrie 2013, intitulată "Să ne trezim, parlamentari români" spuneam că pentru credibilizarea Parlamentului este nevoie să ne trezim, pentru că România are nevoie de o legislaţie bună şi larg acceptată, nu de una rapidă şi plină de ascunzişuri şi parşivităţi.

Se vede însă că nu ne-am trezit şi acum ne este ruşine să recunoaştem că am greşit fie din superficialitate, fie din grabă, sau chiar cu bună ştiinţă.

Un proverb românesc spune: "Cel ce nu se ruşinează, acela nu se mai îndreptează". Suntem aproape de finele primului an din mandatul 2012 - 2016 şi nu putem să ne debarasăm de sintagma "Una spunem, alta facem". Nu ne mai putem scălda între "ruşine şi nesimţire", sfidând voinţa românilor.

Declaraţia mea politică "Nevoia unor îndreptări" e mai actuală ca oricând. Dictonul "merge şi aşa" nu mai poate fi tolerat.

Cred că în cazul de faţă trebuie să cerem scuze românilor care ne-au votat pentru că în mod cert "am greşit".

Închei spunând că mi-e ruşine de neruşinarea noastră.