Dezbateri parlamentare

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Revin astăzi la tribuna Camerei Deputaţilor, în faţa dumneavoastră cu aceeaşi atitudine interogativă.

Domnilor, ce se întâmplă în această ţară? Ce se ascunde în spatele acestor cuvinte declamate când vrei şi unde nu vrei, de te miri cine, despre reformă, restructurare şi privatizare?

Iată motivul care mă determină să-mi pun şi să vă pun şi dumneavoastră, din nou, aceste semne de întrebare.

Hemoragia de ordonanţe date cu rost şi fără rost nu mai este o surpriză pentru nimeni. Nu mai miră pe nimeni instabilitatea şi haosul legislativ care s-a abătut peste activitatea Parlamentului în anul 1997 şi începutul anului 1998.

Ordonanţa de urgenţă nr. 88/1998, cu modificarea Legii privatizării, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului, a stârnit nemulţumiri chiar şi în rândul politicienilor de la putere, prin lacunele şi imperfecţiunile ei, efectele dezastruoase pe care le produce această lege în procesul de privatizare, restructurare şi modernizarea tehnologică.

Articolul 40 din Ordonanţa nr. 88 demonstrează încă o dată incapacitatea şi neputinţa Guvernului de a elabora şi de a prezenta în mod documentat proiecte de legi care să rezolve raţional problemele abordate.

Bunăoară, prevederile acestui articol se referă la desfiinţarea Agenţiei Naţionale de Privatizare, iar personalul aferent este transferat la Consiliul pentru Reformă. În schimb, activitatea concretă de administraţie şi de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii a rămas suspendată în aer. Atunci când spuneam că ministrul reformei este de formă aveam perfectă dreptate. Tot la Consiliul Reformei s-a transferat şi Direcţia de coordonare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi Secretariatul Centrului Balcanic pentru Cooperarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Pentru că în momentul de faţă nu mai există un alt act normativ care să stabilească activitatea şi direcţionarea creditelor către I.M.M.-uri s-a generat o situaţie cel puţin bizară, cu repercusiuni foarte grave asupra susţinerii capitalului autohton şi sprijinirea acestor intreprinderi mici şi mijlocii, cu linii de credite atât interne, cât şi externe, pentru relansarea şi dezvoltarea lor.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 805/1994 s-au derulat credite cu dobândă subvenţionată, care dispuneau de un fond permanent de 5 miliarde lei şi care se acordau pentru IMM-uri, până la 50 de milioane, pentru fiecare întreprinzător. Odată cu apariţia Ordonanţei nr. 88 s-a sistat derularea acestor credite, iar mii de dosare au rămas blocate.

A doua situaţie nefericită este legată de sprijinul şi creditările externe, de susţinere financiară a întreprinderilor mici şi mijlocii. Obţinerea lor, prin intermediul Programului Phare şi prin programele Băncii Mondiale au întârziat deoarece nu au fost abordate şi discutate, pentru că organismele internaţionale respective nu au avut cu cine discuta. Statul român, prin reprezentanţii săi guvernamentali, în loc să răspundă rapid şi cu solicitudine la aceste oferte, au lăsat documentaţiile să zacă prin sertarele miniştrilor noştri, fără nici un răspuns.

Iată de ce am întârziat un sprijin pentru intreprinderile mici şi mijlocii, prin Programul Phare, de 6 milioane de ECU, iată de ce am pierdut nişte oportunităţi de finanţare, în condiţii avantajoase din partea Băncii Mondiale, de zeci şi sute de milioane de dolari.

Instabilitatea politică şi lipsa de profesionalism a celor din Guvern lipsesc România de sume mari de bani, care ar putea relansa şi ar putea consolida un sector important al economiei naţionale, reprezentat de întreprinderile mici şi mijlocii.

Cum ne putem permite aşa ceva?

Stimaţi colegi,

Aş vrea să închei această declaraţie referindu-mă la interviul pe care ieri seară la BBC l-a acordat liderul sindical Matei Brătianu de la Blocul Naţional Sindical. Ce a spus, în esenţă, această persoană şi la al cărui mesaj subscriu în întregime? Suntem pentru reformă? Da. Suntem pentru privatizare? Da. Dar ce fel de reformă şi privatizare face Guvernul Ciorbea? Răspunsul este categoric "Nu"! Asistăm de aproape un an şi jumătate la o uriaşă bălmăjeală, pe spinarea poporului român. Nimeni nu mai înţelege nimic din ceea ce se întâmplă şi nici Victor Ciorbea nu înţelege. V-am prezentat un exemplu din această situaţie de dramă naţională. Toate trebuie să aibe un sfârşit! A venit momentul sfârşitului acestui Guvern!

Vă mulţumesc.