Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

În invit la microfon pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei politice îl constituie semnificaţia şi cheltuirea banilor publici.

Într-o accepţie foarte largă, semnificaţia banilor publici se regăseşte în acea parte a mesei monetare gestionată prin bugetele publice de stat sau ale administraţiei locale, a cărei acumulare se produce în principal din taxe şi impozite, precum şi printr-o serie de alte resurse prevăzute prin lege. Prin acelaşi efect al legii, se precizează şi delimitează şi destinaţia acestora, prevăzându-se autorităţile şi competenţele de control. Datorită acestor caracteristici, este firesc, normal şi corect ca modalitatea de constituire, dar şi de cheltuire a fondurilor publice să fie supusă unor proceduri transparente, accesibile atât în mod individual, cât şi prin mass-media.

Trebuie să evidenţiem că acţiunile de acest fel sunt deja statuate în mod clar de legislaţia noastră.

Cu toate că există posibilitatea şi drept de verificare a corectitudinii utilizării fondurilor faţă de acţiunile aprobate şi prevederile bugetare, asistăm destul de des la lansarea unor suspiciuni, comentarii defavorabile, chiar acuzaţii nefundamentate, fără a se face referire la corespondenţa dintre cheltuirea banilor publici şi obiectivele planificate.

Parlamentul este una din instituţiile statului cel mai des invocată sub acest aspect, deşi este în mod practic printre cele mai transparente organisme reprezentative ale statului. Este evident că prezentarea parţială a unor astfel de aspecte, supuse şi unor interpretări voit sau nu defavorabile, induce convingeri care aduc un deserviciu statutului său pe deplin democratic.

În acelaşi timp, o altă parte a contribuţiei populaţiei la susţinerea şi desfăşurarea unor servicii private, la constituirea unor acumulări de fonduri private este din start trecută în domeniul confidenţialităţii şi caracterizată de intangibilitate.

În fapt, nu există o altă sursă de venituri decât tot contribuţia cetăţeanului, care plăteşte servicii private pe care le agreează sau nu, pe care nu le poate solicita direct, ca formă sau conţinut, şi a căror susţinere financiară - reclame, anunţuri etc. - se regăseşte din nou în costul crescut al produselor de pe piaţă suportat la cumpărare.

Costurile şi profiturile acestor activităţi de intermediere între populaţie şi serviciile private furnizate, oricare ar fi forma concretă de prezentare, ar trebui în mod transparent şi democratic puse la dispoziţia publicului. Publicarea unor rapoarte privind activitatea şi rezultatele ei financiare este una din formele obişnuite de prezentare transparentă pentru multe firme private de renume. În acest fel se poate câştiga respectul şi prestigiul pe piaţă, se poate promova şi crea preferinţa pentru un anumit serviciu sau un anumit produs, însoţit, bineînţeles, de o calitate competitivă.

Apreciez că maniera de tratare transparentă, cu aceeaşi unitate de măsură, echilibrată pentru orice instituţie, agent economic sau factor cu influenţă în societate este nu numai echitabilă, dar contribuie la accentuarea caracterului democratic al societăţii noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.