Dezbateri parlamentare

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Guvernul ar trebui să identifice resurse financiare pentru construcţia de autostrăzi".

România nu se va putea niciodată dezvolta din punct de vedere macroeconomic dacă nu vom reuşi să dezvoltăm structura rutieră de transport. Reprezint un colegiu din nord-vestul ţării, iar oamenii pe care ii reprezint îmi atrag atenţia de câte ori au ocazia că este foarte greu să ajungi de exemplu din Zalău la Bucureşti. Necesitatea şi oportunitatea investiţiilor în construcţia de autostrăzi sunt două elemente ce nu mai au nevoie de explicaţii pentru niciun palier social sau economic românesc, cu atât mai puţin cu cât de 23 de ani încoace autostrăzile s-au rezumat a fi în România doar teme de discuţie pentru guvernanţi şi tunuri financiare pentru constructorii agreaţi. Ce oferă în prezent România la nivel de autostrăzi? Aproape nimic. Termenul de "autostradă" este perceput doar ca principiu al unui instrument de transport fluent fără corespondenţă în realitatea cotidiană. Cele două axe rutiere de acest gen de care beneficiază azi şoferii în ţară sunt insuficiente pentru a prelua fluxul de transport în continuă creştere.

Cifrele oficiale pe subiectul reţelei de transport rutier naţional în general, şi pe cel al autostrăzilor în special, prezintă o imagine catastrofală pentru România ca stat european de secol XXI. Aproximativ 13% din drumurile publice - 11.275 de km - sunt drumuri de pământ, peste 40% din reţeaua de transport reprezintă şosele neasfaltate, iar aproape jumătate din arterele de circulaţie care au fost asfaltate au deja durata de serviciu depăşită. România se plasează astfel la coada clasamentului european privind densitatea drumurilor pe mia de kilometri pătraţi şi pe ultimul loc în ierarhia ţărilor est-europene la acelaşi capitol. La autostrăzi, România stă la fel de prost. Cu doar 1,5 km de autostradă/1.000 km pătraţi, ţara noastră ocupă locul 27 din 31 de ţări europene analizate şi ultima poziţie între statele din Europa de Est. Toate aceste cifre mai sus prezentate nu fac altceva decât să ne demonstreze propria incapacitate administrativă de a ne uni regiunile istorice printr-o reţea modernă de transport rutier şi de a ne conecta la Uniunea Europeană prin autostrăzi. Practic, suntem capăt de linie pentru traficul rutier european, în condiţiile în care avem pretenţii de stat de tranzit al fluxurilor comerciale dinspre UE către Moldova, Ucraina, Turcia şi Serbia.

Din păcate, cel puţin deocamdată, chiar şi soluţiile pe termen mediu pentru rezolvarea situaţiei dramatice a autostrăzilor lipsesc, în condiţiile în care cei responsabili în domeniu continuă să avanseze în acest sens teme false. România dispune astăzi de numai 562 km de autostradă la o suprafaţă totală a ţării de 239.000 de kilometri dar, cu toate astea, ţara cheltuieşte pentru construcţia de autostrăzi cât pentru achiziţionarea de piuneze şi agrafe de birou la instituţiile publice şi companiile de stat. Traversarea României durează cât traversarea restului Europei dar, cu toate astea, construim drumuri de 3 ori mai scumpe decât Bulgaria şi Germania.

Având in vedere stare de fapt, aş dori ca Guvernului să găsească resurse financiare rapide şi reale pentru a asigura încheierea construcţiei tronsoanelor de drum aflate în execuţie şi pentru a finaliza cel puţin cei 1.736 de kilometri de autostradă pe care România s-a angajat să-i realizeze până în 2015.