Dezbateri parlamentare

Domnul Radu Zlati:

"Despre relaxarea fiscală, un pod prea îndepărtat pentru guvernele Ponta"

Azi, domnul premier Victor Ponta ne va prezenta Programul de acţiune al guvernului pe care îl conduce. Un program, în mare, realizat prin bine-cunoscuta metodă copy-paste, folosindu-se ca materie primă Programul de guvernare al USL, precum şi crâmpeie din aspiraţiile nutrite de colegii noştri din UDMR. Nu mă voi opri asupra unei analize complete a acestui program de acţiune.

Vreau numai să atrag atenţia dumneavoastră şi opiniei publice că, în domeniul fiscal, noul program înlocuieşte nişte angajamente ferme faţă de electorat, făcute sub influenţa componentei liberale a USL, cu nişte promisiuni condiţionate de un refren: "în măsura în care cadrul fiscal - bugetar o va permite". Cu alte cuvinte - niciodată.

Mă sprijin în argumentarea afirmaţiei mele pe următoarele considerente:

• faptul că în 2014, în condiţiile suspendării accizei pe carburanţi, bugetul va trebui să fie ajustat negativ sau se va creşte fiscalitatea - altfel va fi imposibilă o relaxare fiscală fără a se încălca angajamentele faţă de instituţiile creditoare ale statului român;
• în 2015 nu vor putea fi aplicate concomitent mai mult de două măsuri de relaxare fiscală, dintre cele mai multe enumerate în Program: reducerea TVA la 19%, reducerea TVA la 9% la anumite categorii de mărfuri agro-alimentare, reducerea CAS, scutirea de impozitare a profitului reinvestit. În fapt, necesitatea stringentă de a se relua o minimă şi decentă politică de investiţii din venituri proprii (politică abandonată de către guvernele Ponta de până acum) ar trebui să ducă la o creştere oarecare a fiscalităţii, iar nu la reducerea acesteia;
• în 2016, an de alegeri locale şi parlamentare, este greu de crezut că se va opera o relaxare fiscală în condiţiile în care practica ultimelor cicluri electorale ne-a arătat că anul alegerilor generale este an de pomeni fiscale concretizate în cheltuieli sporite de la buget; deci practic va fi imposibilă o relaxare bugetară care să văduvească bugetul, pe termen scurt, de necesarele venituri destinate redistribuirii către categoriile sociale care votează în mod tradiţional PSD.

Cele de mai sus, acompaniate de faptul că se prevede o creştere a salariului minim pe economie, mă fac să fiu convins că în mod conştient Guvernul Ponta 3 a renunţat la aplicarea măsurilor liberale din domeniul fiscalităţii, legându-le de o condiţionalitate greu (dacă nu imposibil) de îndeplinit.

Pentru o relaxare fiscală ar fi nevoie de o reală voinţă politică, pe care nici premierul, nici partidul şi nici alianţa pe care le conduce nu le posedă. Mai repede sau mai târziu, acest guvern va trebui să fie înlocuit cu un guvern de dreapta care să aplice măsuri de relaxare fiscală, singurele care pot duce la revigorarea economiei în mod sustenabil, măsuri liberale de care România are atât de multă nevoie.