Dezbateri parlamentare

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Deşi nu am competenţele necesare, consider a fi de datoria mea să mă alătur numeroşilor specialişti care sunt de părere că educaţia copiilor noştri trebuie adaptată noilor rigori, întrucât metodele clasice de învăţare nu se mai pliază pe nevoile generaţiei actuale. Curricula sistemului de învăţământ românesc s-a dedicat aproape integral dezvoltării intelectuale a copiilor, dar nu a reuşit până acum să îi ajute să înţeleagă şi să-şi gestioneze emoţiile în mod corespunzător.

Psihologii şi specialiştii în educaţie consideră că inteligenţa emoţională nu reprezintă doar un capriciu al societăţii civilizate, ci şi o necesitate urgentă a sistemului educaţional actual. Această nevoie i-ar ajuta pe cei mici să se dezvolte armonios nu doar intelectual, ci şi afectiv. Astfel, până la ora actuală, cursurile de dezvoltare socio-emoţională, chiar dacă au fost predate numai în afara sistemului educaţional instituţionalizat, au avut efecte extrem de benefice asupra copiilor şi trebuie luată în calcul predarea lor în cadrul învăţământului de masă.

Un curs de dezvoltare socioemoţională i-ar ajuta foarte mult pe copii, mai ales pe cei din gimnaziu, să se adapteze mult mai bine la mediul social, să-şi facă mult mai uşor prieteni de joacă şi să relaţioneze mult mai eficient cu profesorii şi colegii. Potrivit specialiştilor, un asemenea curs ar influenţa dezvoltarea cognitivă, pregătirea şi adaptarea la mediu şi ar preveni apariţia problematicii datorate dezechilibrelor emoţionale şi comportamentale.

Mai mult decât atât, potrivit specialiştilor în educaţie, dacă un asemenea curs ar fi implementat în planul de învăţământ, acesta nu ar trebuie să depăşească o oră pe săptămână, ceea ce înseamnă că nu ar trebui făcute eforturi foarte mari pentru a schimba actualul sistem educaţional din punct de vedere al programei şcolare.

Cu toate că aceste beneficii sunt recunoscute, problema principală o reprezintă faptul că Ministerul Educaţiei nu este deocamdată pregătit din punct de vedere organizatoric pentru introducerea cursului de inteligenţă emoţională în şcoli, din cauza numărului relativ mic de psihologi şcolari. O soluţie pentru această problemă o poate reprezenta realizarea de parteneriate între autorităţi şi centrele de psihologie specializate, astfel încât acest program de o adevărată importanţă pentru dezvoltarea copiilor noştri să fie implementat, măcar în anii de gimnaziu.

Pentru toate motivele prezentate, consider că un program de implementare a dezvoltării emoţionale a copiilor în şcoli este mai mult decât necesar, întrucât trebuie să preţuim atât sănătatea fizică, cât şi dezvoltarea mentală şi emoţională a copiilor noştri încă de la cele mai fragede vârste. De aceea susţin ideea unei ore pe săptămână de dezvoltare emoţională în sistemul de învăţământ instituţionalizat.