Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Petre Posea.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea este intitulată

"Învăţământul românesc - din nou la start".

15 septembrie 2003, data când clopoţelul a sunat pentru un nou an şcolar. Mii de elevi şi dascăli s-au adunat în şcoli cu speranţe, visuri şi idealuri, pe care speră să le poată împlini în acest an şcolar.

Ce i-a aşteptat după două luni de vacanţă? Pentru cei mai norocoşi şi cu părinţi destul de înstăriţi, şcolile pe care le frecventează sunt curate, spaţioase, cu numeroase îmbunătăţiri şi cu o bază tehnico-materială demnă de invidiat. Manualele şi rechizitele, indiferent de preţul lor, nu constituie o problemă, acolo unde sunt bani.

Pentru marea majoritate a elevilor şi profesorilor, şcolile pe care le frecventează i-au întâmpinat şi în acest an cu schele şi var, cu clase nevăruite sau curăţite parţial, cu bănci rupte şi vechi, cu manuale incomplete, cu grupuri sociale rudimentare şi neigienizate. Ambele părţi trebuie însă să desfăşoare un proces educaţional în care calitatea trebuie să primeze.

Iar dacă vreţi să aveţi tabloul complet al şcolilor din mediul rural, multiplicaţi cu 10 sau cu 100 imaginea pe care v-am prezentat-o mai sus.

Rareori găseşti într-un judeţ al ţării, indiferent cât de mare este sau ce tradiţii culturale îl definesc, mai mult de zece şcoli noi, dotate ultramodern. Şi, dacă trebuie să spunem adevărul, meritul nu este al nostru în principal, ci al organizaţiilor non-guvernamentale şi al asociaţiilor şi fundaţiilor străine.

Ambele categorii - elevi şi profesori - au început un nou an şcolar în speranţa că reforma învăţământului românesc nu va mai provoca atâta haos, nu se va mai concretiza în atâtea umilinţe îndurate de ambele părţi, începând de la examenele de titularizare şi terminând cu experimente şi experienţe de modernizare a învăţământului românesc în cursul anului şcolar.

De 13 ani, şcoala românească, recunoscută şi apreciată în lume pentru valoarea şi pregătirea profesională a specialiştilor pe care i-a dat atât societăţii româneşti, cât şi lumii întregi, nu îşi regăseşte ritmul şi clarviziunea, având toate şansele să devină o amintire pentru cei din exterior.

Marea majoritate a copiilor dotaţi şi cei olimpici, după ani de efort financiar din partea părinţilor, şi de muncă şi tenacitate din partea lor şi a îndrumătorilor, aleg să urmeze colegii şi facultăţi în străinătate, nemaidorind să se întoarcă în ţară şi să-şi folosească cunoştinţele aici.

Copiii care rămân să studieze în ţară, deşi sunt dotaţi din punct de vedere intelectual, neavând baza materială compatibilă, vor fi dezavantajaţi, iar aceste lucrurile le vor marca viaţa.

Pentru elevii din mediul rural, care nu îşi pot permite să continue liceul deoarece părinţii nu dispun de suficienţi bani pentru a le asigura cazarea, cantina şi manualele, nu ştiu ce le-am putea promite, ca să le alinăm amarul şi suferinţa pentru visele spulberate chiar din faşă.

A început un nou an şcolar. Cadrele didactice doresc să fie un an mai bun, mai prosper şi care să le aducă şi satisfacţii materiale, începând cu lefurile pe care le primesc.

Elevii îşi doresc ca materiile pe care trebuie să le înveţe să fie structurate, stufărişul şi mediocritatea să dispară şi să le fie asigurată siguranţa în şcolile pe care le frecventează.

Noi, ca părinţi, dorim ca aceşti copii să nu mai fie generaţii de sacrificiu, începând din şcoală şi terminând cu tinereţea şi maturitatea lor, adică etapele cel mai importante din viaţa omului.

Reformă nu înseamnă doar experimente, degringoladă, lipsuri şi insatisfacţii. Reformă înseamnă un plan bine definit de acţiune pentru îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, o infrastructură bine pusă la punct şi corelată cu cerinţele pieţii muncii şi perioadelor prezente şi viitoare, crearea şi asigurarea unei scări de valori umane şi profesionale pentru îndrumătorii tinerei generaţii, crearea şi aplicarea unui sistem eficient şi corect de stimulare a cadrelor didactice.

În lipsa unui asemenea plan, şi anul şcolar 2003-2004, dar şi cei care vor urma nu vor reuşi să scoată la lumină învăţământul românesc, ba, din contră, vor asigura căderea liberă în neant şi uitare a unui domeniu de activitate renumit şi glorios cândva.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.