Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Deputaţii Liana Naum, Marian Motoc, Iriza Scarlat, Maria Lazăr, Mihai Tudose, Mihail Sireţeanu, Ion Mocioalcă, Eugen Arnăutu şi Nicolae Vasilescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la problemele grave din asistenţa medicală din România în anul 2004.

În România, şi în anul 2004 continuă situaţia gravă din sănătate, astfel:

1) La spitalul de psihiatrie Poiana Mare din judeţul Dolj, datorită insuficienţei fondurilor financiare avute la dispoziţie, un număr de 17 bolnavi au decedat din cauza frigului şi foametei de la începutul anului 2004.

Din anul 2003 - începutul lui 2004, au murit din aceeaşi cauză alţi 84 de bolnavi.

2) Un fapt asemănător s-a întâmplat şi la spitalul Sculeni din judeţul Iaşi, secţia exterioară a celui mai mare spital universitar din Moldova - Spitalul "Sfântul Spiridon".

Cei 35 de pacienţi internaţi cu afecţiuni cardiace, neurologice şi respiratorii trăiesc în condiţii de mizerie incredibile, citez: "Nu au apă caldă, lenjeria se spală cu mâna şi cu apă rece. Bolnavii îşi fac nevoile în pat şi nu pot fi spălaţi toţi. WC-urile, pentru că nu există canalizare, nu sunt vidanjate. Fecalele sunt cărate cu găleata şi se aruncă în curte. O singură infirmieră pe tură care trebuie să îngrijească bolnavii, să spele, să gătească, să îi hrănească etc. este cu totul insuficient". Şi, totuşi, acesta este adevărul crunt la care asistăm datorită subfinanţării.

Lipsa unei organizări şi adaptări corespunzătoare cerinţelor unui cabinet al medicului de familie, insuficient dotat tehnic, cu medici prost plătiţi, fac ca aceştia să fie total ineficienţi.

Absenţa unor ambulatorii corespunzătoare pentru diagnostic şi tratament obligă bolnavii la internarea în spitale, ca singura lor speranţă de a se vindeca.

De aceea, considerăm că reducerea cu 22210 paturi de spital, pentru a fi în concordanţă cu situaţia din Uniunea Europeană, unde există 5,5 paturi la 1000 de locuitori, este prea timpuriu introdusă în asistenţa medicală românească, unde nu există o medicină de familie şi o medicină ambulatorie ca în occident.

Pe certificatele de deces ale pacienţilor de la Poiana Mare este notat în completare şi diagnosticul, foarte grav de altfel, vecaşextie, care este consecinţa unei malnutriţii provocate de înfometarea prelungită.

Ivan Fischer, de la Amnesty International, spune textual: "Considerăm că în acest spital oamenii sunt aşa de prost trataţi încât se poate spune că este vorba de tortură." Totuşi, actualul ministru al Sănătăţii, care nu conştientizează situaţia gravă generală din sănătate, la câteva săptămâni după ce a vizitat spitalul Poiana Mare, afirmă: "Am vizitat unitatea de la Poiana Mare şi nu pot spune că afirmaţiile conform cărora au murit de frig şi de foame se confirmă. În urma unei verificări, s-au constatat parametri acceptabili de hrană, cazarmament şi condiţii hoteliere, fiind siguri că putem şi trebuie să îmbunătăţim şi aceşti parametri, şi sunt convins că noua conducere va reuşi acest lucru."

Ne punem întrebarea: cum va putea reuşi noua conducere să rezolve aceste probleme când, la un buget necesar de 75 de miliarde de lei, instituţia primeşte numai 46 de miliarde de lei?

Din această sumă trebuie plătite salariile personalului medical, care reprezintă 32 de miliarde de lei.

În aceste condiţii, bolnavii vor beneficia de medicamente în valoare de numai 11 mii de lei, probabil tot numai diazepam, cum se dădea înainte, iar hrana trebuie să coste mai puţin de 37 mii de lei pe zi de persoană.

Ministrul l-a destituit pe directorul Direcţiei Sanitare Dolj, dar uită că, prin Ordinul 743 din 2003, Spitalul de psihiatrie Poiana Mare a trecut în directa subordonare a Ministerului Sănătăţii şi nu mai era sub responsabilitatea Direcţiei Sanitare Dolj.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.