Dezbateri parlamentare

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Declaraţie politică intitulată "Cacica şi Solca - repere turistice şi istorice ale Bucovinei".

În Bucovina încărcată de istorie, Cacica şi Solca sunt două dintre cele mai reprezentative aşezări turistice româneşti, puţin cunoscute în zilele noastre, dar cu un trecut ce ar stârni invidia multora din locaţiile turistice consacrate astăzi.

La începutul secolului al XVIII-lea, Cacica era o aşezare cu câteva case răzleţe, înconjurate de mlaştini; ulterior, după multe strădanii, a fost deschisă Salina Cacica, unicat în peisajul speologic românesc prin faptul că cele 8200 de galerii au fost săpate manual şi se află încă în perfectă stare de conservare, la 200 de ani de la construcţie.

Solca, situată în Obcinele Bucovinei, atestată documentar încă de la începutul secolului al XV-lea, îşi etalează principalele sale obiective turistice într-un cadru arhitectonic aparte, fapt ce a făcut ca această localitate să capete faima unei aşezări speciale.

Doua localităţi fascinante, situate la mică distanţă una de cealaltă, care, surprinzător şi inexplicabil, şi-au pierdut cu ani în urmă statutul de staţiuni balneare, ieşind, pe nedrept, din circuitul turistic şi medical de profil.

Această problematică a fost dezbătută recent de membrii Grupului Legislativ pe Probleme de Turism din cadrul Consiliului Judeţean Suceava, cărora li s-au alăturat reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, precum şi specialişti în domeniul turistic şi balnear, oameni de cultură din zonă.

Este uimitor cum au fost date uitării aceste plaiuri, dacă ne gândim la condiţiile microclimatice de excepţie, la aerul nepoluat, la variaţiile mici de temperatură, cerul ireal de senin şi însorit în majoritatea timpului, izvoarele de apă minerală, poluarea industrială inexistentă, altitudinea potrivită şi recomandabilă pentru tratarea diverselor afecţiuni...

În perioada interbelica, o staţiune balneo-climaterică precum Solca dispunea de toate facilităţile moderne ale timpului (stabilimente de hidroterapie, băi de brad şi soare, cinci hoteluri, numeroase vile şi restaurante, beneficiind în anii de recesiune 1927-1933 de peste 15.000 de turişti anual), la acestea adăugându-se sanatoriul de tratament Regina Maria destinat persoanelor bolnave de TBC şi anemii, sanatoriu existent şi astăzi şi aflat, din păcate, într-o stare avansată de degradare, fiind practic abandonat.

De altfel, anii interbelici au fost ani ai maximei dezvoltări şi afirmări din punct de vedere balneo-climateric şi turistic pentru cele doua localităţi. Cacica, a cărei celebritate se datorează beneficiilor economice şi medicale generate de salină, este o locaţie unde, conform ultimelor cercetări în domeniu, predomină ionizarea negativă, iar cercetători cu experienţă în speleoterapie susţin că se întrunesc condiţii speciale pentru amenajarea în interiorul salinei a unor săli de operaţie moderne, încărcătura microbiană fiind la jumătate faţă de cea dintr-o sală de operaţie clasică.

Acestea fiind spuse, oare statutul de staţiuni balneo-climaterice nu se dovedeşte binemeritat şi nu ar trebui făcute demersuri pentru reactivarea lui la Cacica şi Solca? Iar impunerea acestor locaţii pe harta turistică a României şi includerea lor în rândul destinaţiilor recomandate de Ministerul Turismului nu ar fi, oare, îndreptăţită?

Având în vedere şi apreciind în mod deosebit strategia Ministerului Turismului în domeniul turismului balnear, facem şi pe această cale un apel la susţinerea eforturilor noastre de recăpătare a statutului de staţiune balneo-climaterică, respectiv climaterică de interes local pentru localităţile Cacica şi Solca. Cât de curând vom depune la Camera Deputaţilor două proiecte de lege pe această temă solicitând, stimaţi colegi deputaţi, şi sprijinul dumneavoastră pentru această iniţiativă.