Dezbateri parlamentare

Doamna Cristina Nichita:

Aud din ce în ce mai des o rumoare, o bâzâială, un zgomot despre o presupusă acţiune a primăriei ieşene care şi-ar fi propus să ciopârţească teii din Copou. Oameni care deplâng în avans ceva ce nu se va întâmpla. Oameni induşi în eroare de câteva voci publice rău intenţionate care, probabil, neavând cu ce să îşi argumenteze aspiraţiile politice, au inventat un fals subiect, transformându-l într-un subiect de campanie electorală permanentă.

Nu este un subiect, e o insinuare şi o denigrare bazate pe incultură, pe neştiinţă şi pe rea-voinţă.

Pe incultură, pentru că orice om, cât de cât informat, chiar fără cunoştinţe aprofundate de dendrologie, ştie că teiul este un copac de esenţă moale, cu o existenţă probabilă de 60 - 80 de ani, în funcţie de calităţile personale ale fiecărui exemplar. Un copac atât de delicat trebuie cercetat şi analizat deseori. El trebuie să fie obiectul unei permanente griji ce intră în atribuţiile administraţiei locale, care se achită de această sarcină. Când specialistul constată că un exemplar este epuizat, îl înlocuieşte cu unul tânăr, din aceeaşi esenţă. Când constată că este necesar, decide asupra scurtării crengilor şi a fasonării coroanei, ajutând astfel copacul să se refacă în mod optim.

Am spus şi neştiinţă, deoarece oricare cetăţean, oricât de implicat în vâltoarea politică, trebuie să ştie că specialistul dendrolog face diferenţa între tăierea unui pom şi toaletarea lui. El, specialistul, însemnează un copac al cărui coronament trebuie ajustat, ale cărui crengi trebuie reduse. Însemnarea copacului nu duce în mod necesar şi inevitabil la tăierea lui.

Am spus şi rea-voinţă, pentru că numai interesele politice sau materiale pot justifica intervenţiile publice aiuritoare ale unor nechemaţi care, uzând de amplificatoare şi de concerte pop, îşi epuizează plămânii strigând în câte o piaţă publică împotriva primarului Iaşilor, prezentat ca terminatorul teilor din Copou.

Şi eu, şi primarul suntem ieşeni şi, la fel ca alţi concetăţeni ai noştri, ne-am plimbat, de-a lungul vieţilor noastre, de mii de ori pe sub teii din Copou. Presupun că, la fel ca şi mine, şi Domnia Sa apreciază aceşti copaci nobili care au ajuns o adevărată emblemă a vechii Capitale a Moldovei.

Mă aflu astăzi în agreabila situaţie de a vă garanta că nu, Copoul nu este în pericol de a fi chelit de teii săi, că ieşenii se mai pot bucura mulţi ani de acum înainte de parfumul lor inconfundabil şi de umbra lor răcoroasă.

Vreau să îi îndemn pe toţi detractorii PSD-ului - pentru că, în final, despre asta e vorba - să îşi caute subiecte acolo unde chiar le pot găsi. Eventual, dacă vor să denigreze pe cineva sau să râdă de cineva, să se uite în oglindă.