Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

În luna aprilie a acestui an, am avut o declaraţie politică în care am salutat faptul că, pentru prima dată în România, elevii ar putea avea manuale digitale, dar, în acelaşi timp, am atras atenţia asupra faptului că procedurile pentru elaborarea manualelor erau în mare întârziere şi exista riscul ca la 15 septembrie elevii să nu aibă nici măcar manualele clasice, tipărite.

Din păcate, riscul s-a materializat şi iată că avem o premieră în România în privinţa manualelor şcolare, dar ea este una sumbră: elevii nu au primit manual în prima zi de şcoală.

Acest fapt este dovada corupţiei şi incompetenţei existente în sistemul de învăţământ românesc. Guvernarea Ponta produce dezastre în toate domeniile societăţii româneşti, iar educaţia din păcate este unul dintre cele mai afectate. Guvernul Ponta îşi axează activitatea pe amnistii care acoperă vina funcţionarilor şi duc la imposibilitatea recuperării prejudiciilor aduse statului de funcţionari şi politicieni incompetenţi sau corupţi, în loc să folosească în mod transparent sistemul achiziţiilor publice. Dacă şi-ar dori dezvoltare şi eficienţă, aşa cum reclamă la televizor, Victor Ponta ar impune achiziţiile publice tranzacţionate prin intermediul Bursei, ceea ce ar duce la înlăturarea oricăror suspiciuni de corupţie. Dar Victor Ponta nu este interesat de suspiciunile de corupţie, ci de câştigarea alegerilor prezidenţiale.

În aceste condiţii, s-a ajuns la situaţia deplorabilă în care, aşa cum atrăgeam atenţia acum câteva luni, manualele de gimnaziu sunt cele mai vechi utilizate vreodată, cele de clasa a V-a având 17 ani vechime, iar cele de clasa a VIII-a numai 14, ele fiind tipărite în perioada 1997-2000. Cele mai noi manuale au şi ele nu mai puţin de 8 ani vechime, ultima licitaţie fiind organizată de minister în 2006. De asemenea, manualele sunt defazare faţă de programele analitice care au fost schimbate de mai multe ori în ultimii 20 de ani, fără însă a se face şi actualizarea manualelor şcolare.

Reiterez susţinerea pentru introducerea tehnologiei în societate, mai ales în sistemul de educaţie, pentru că în acest fel vom reuşi să nu mărim decalajul între sistemul de educaţie românesc şi cele din statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Însă, în acelaşi timp, trebuie să depunem eforturi considerabile pentru micşorarea decalajelor care există între condiţiile de educaţie din mediul rural sau oraşele mici şi mediul urban.

Guvernul are instrumentele necesare pentru a implementa măsuri care să dea rezultate vizibile în acest sens. De asemenea, guvernul poate solicita colaborarea organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul educativ. Unele dintre aceste ONG-uri desfăşoară programe cu rezultate remarcabile pentru scăderea abandonului şcolar sau creşterea calităţii educaţiei. Dacă sistemul de stat nu are specialişti şi expertiza necesară poate, aşadar, să aibă rezultate prin cooptarea experţilor din societatea civilă. Soluţii există. Banii din fonduri europene sunt mai mulţi decât poate sistemul absorbi. Singurul lucru care lipseşte este dorinţa de a pune nevoile elevilor, ale sistemului de educaţie, ale societăţii româneşti în general, mai presus de interesele personale, de grup sau de partid.

În concluzie, consider că premiera de a nu avea manuale pe băncile elevilor în prima zi de şcoală, merită să fie răsplătită cu premiera demisiei ministrului educaţiei în aceeaşi primă zi de şcoală.