Dezbateri parlamentare

Domnul Costel Şoptică:

"Asocierea - soluţia fermierilor pentru preţuri corecte"

În această perioadă, trăim vremuri de neînţeles pentru agricultura şi agricultorii României. Anul 2013 este socotit ca fiind unul excelent, în condiţiile permise de dotarea agriculturii, ceea ce va duce la o creştere a produsului intern brut menit să asigure ţintele macroeconomice propuse. Pe de altă parte, seceta de anul trecut a influenţat serios creşterea economică.

Amintesc toate acestea pentru a atrage atenţia asupra importanţei pe care o are producţia agricolă atât la nivel naţional, cât şi pentru funcţionarea şi dezvoltarea sectorului agricol, a fermierilor, în special.

Pentru agricultorii români, nu contează ce recoltă se obţine. Banii rezultaţi din valorificarea producţiei nu sunt suficienţi să-şi plătească datoriile şi să mai şi înceapă lucrările agricole pentru următoarea recoltă. Aşa s-a întâmplat anul trecut, când aproape nu am avut grâu să asigurăm consumul intern, la fel este şi în acest an, când recolta a atins cantităţi record pentru ţara noastră. Tot nu a fost bine pentru fermierii români. Dacă în 2012, recolta a fost insuficientă ca să acopere costurile de producţie, anul acesta preţul s-a prăbuşit sub recolta prea mare. Şi iarăşi nu ajung banii pentru plata datoriilor.

Agricultorii au dat vina pe marile companii de comerţ cu cereale, care au afaceri la nivel mondial. Acestea sunt suspectate de înţelegeri de tip cartel, prin care ar fi impus preţuri de nimic pentru grâul românilor. Consiliul Concurenţei chiar a demarat o verificare, ca să vadă dacă aceste mari companii de trading nu au apelat la practici nelegale. Cert este că grâul românesc a fost cumpărat de la agricultori cu 30% mai puţin decât s-a plătit în alte părţi ale Uniunii Europene.

Vremurile pe care le trăim, mai ales de când suntem membri ai UE, trebuie să-i facă pe agricultori să înţeleagă că regulile jocului sunt cu totul altele faţă de acum 20 de ani. Funcţionăm într-o piaţă comună, unde toată lumea trebuie să se supună aceloraşi reguli. De aceea, fermierii trebuie să se folosească de ceea ce se poate ca să nu intre în conflict cu legea şi, totodată, să-şi atingă scopul - munca lor să fie preţuită la corecta valoare.

Cel mai important lucru este ca agricultorii să se asocieze. În acest fel, ei pot să ţină piept mai bine presiunilor făcute de traderii de cereale. Guvernarea USL a pus accent pe crearea unor structuri care să strângă în jurul lor tot mai mulţi fermieri, astfel încât să le crească forţa de negociere cu cumpărătorii produselor lor. Şi totuşi, se înregistrează o inerţie extrem de mare din partea agricultorilor la asociere.

Ca o continuare a acestei iniţiative, se pune problema construirii de silozuri unde fermierii să poată depozita cerealele şi nu numai, în aşteptarea unor preţuri corecte. Este ultima lor solicitare, ca să nu mai fie la mâna samsarilor de cereale. În România, marii comercianţi de cereale sunt şi proprietarii silozurilor, astfel că fermierii sunt dependenţi de aceştia din toate punctele de vedere.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, finanţat din fonduri comunitare, conţine măsuri speciale destinare sprijinirii construirii de silozuri. Totul este ca şi fermierii să acceseze aceste fonduri. Cum costurile sunt destul de însemnate, cea mai bună soluţie este ca fermierii să se asocieze pentru realizarea unor astfel de proiecte.

De aceea, consider că eforturile noastre, ale aleşilor, trebuie să se concentreze pe convingerea fermierilor cu privire la oportunitatea asocierii lor. Trebuie să le arătăm avantajele acestei mărsuri, pentru că actualele condiţii economice nu permit intervenţia statului în stabilirea preţurilor.