Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Emacu:

Tema: 8 mai - Ziua internaţională a Crucii Roşii

Data de 8 mai nu este numai Ziua victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial, ci şi Ziua internaţională a Crucii Roşii.

De ce se sărbătoreşte această zi la 8 mai? Pentru că elveţianul Henri Dunant, fondatorul Crucii Roşii Internaţionale s-a născut la 8 mai, în anul 1828.

Acesta a fost martor al bătăliei de la Solferino (în Nordul Italiei), ce s-a desfăşurat la 24 iunie 1859 şi în care armata împăratului Napoleon al III-lea a zdrobit armata austriacă, făcând circa 40.000 de victime.

Imaginea cu ororile acestei bătălii, cu miile de răniţi care agonizau pe câmpul de luptă, fără nici un fel de ajutor sau îngrijiri, l-a marcat pe Henri Dunant care a organizat o acţiune de salvare a acestora cu ajutorul populaţiei locale.

Această acţiune de ajutorare a victimelor războiului a marcat începutul unei noi ere; din acest moment, mii de soldaţi, civili şi prizonieri vor avea dreptul şi vor beneficia de astfel de gesturi umane, de fraternitate, care le fac mai puţin crude suferinţele cauzate de lupte.

La 5 ani după bătălia de la Solferino a urmat o Conferinţă internaţională la Geneva la care au participat 16 state care au decis să creeze, în fiecare dintre acestea, comitete de salvare a victimelor în luptă şi au stabilit emblema acestora: crucea roşie pe un fond alb (adică reversul drapelului Elveţiei).

Statele participante la această conferinţă au adoptat reguli internaţionale care definesc regimul prizonierilor şi al persoanelor care nu participă - sau nu mai participă la luptă -, concretizate în Convenţiile de la Geneva, dintre care prima a fost adoptată la 22 august 1864. România a devenit Parte semnatară la prima Convenţie de la Geneva din 1864 şi a ratificat-o în 1874.

Astăzi, la nivel mondial, aproape 100 de milioane de bărbaţi şi femei îşi desfăşoară activitatea sub semnul Crucii Roşii, iar în 176 de state funcţionează societăţi naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie contribuie la extinderea şi promovarea Dreptului Internaţional Umanitar cunoscut şi sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al războiului. Ea acţionează pentru ca statele să respecte principiile dreptului şi aplicarea acestora în cazul conflictelor. Totodată, organizaţia susţine adoptarea de reguli mai protectoare şi mai umane, în cazul conflictelor. Dar, mai important, prin acţiunile sale, Crucea Roşie contribuie la prevenirea conflictelor şi a tensiunilor.

În România, Societatea Naţională de Cruce Roşie a luat fiinţă la 4 iulie 1876 şi şi-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colţea din Bucureşti. Printre semnatarii actului de înfiinţare a Crucii Roşii Române se regăsesc importante personalităţi ale vremii: Nicolae Cretzulescu, Grigore Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza şi dr. Carol Davila.

În prezent, Societatea Naţională de Cruce Roşie este angajată în acţiuni menite să prevină şi să aline suferinţele oamenilor. Scopul ei este acela de a proteja viaţa şi sănătatea oamenilor şi de a asigura respectarea fiinţei umane.

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România este singura organizaţie umanitară din ţară care, în conformitate cu statutul acesteia aprobat prin lege, are atribuţii de sprijin a autorităţilor publice, mai ales în domeniul prevenirii dezastrelor şi intervenţiei în cazul producerii acestora. Iar situaţiile de urgenţă şi dezastrele pot fi generate atât prin acţiunea omului, cât şi de cauze naturale.

De aceea, în această zi aniversară, încurajez Societatea Naţională de Cruce Roşie ca, în baza obiectivelor prevăzute de strategiile specifice, să realizeze o adaptare permanentă a serviciilor sale, pentru a răspunde eficient nevoilor de ajutor ale oamenilor aflaţi în dificultate.