Dezbateri parlamentare

Domnul Aurelian Mihai:

"Holocaust = arderea de tot"

Se impune comemorarea uneia dintre cele mai triste zile în amintirea celor care au fost cândva cetăţeni ai statului român, buni patrioţi, muncitori, serioşi, oneşti, prima populaţie etnică a României înainte de începerea celui mai dezastruos război din istoria lumii.

De ce s-a întâmplat acel lucru cu acei oameni? Cum de a fost posibil aşa ceva în sânul unui popor atât de tolerant cum este poporul român? Unde s-a greşit? De ce tocmai ei? Şi întrebările pot continua cu miile, pentru fiecare cetăţean român de origine evreiască care a pierit în acele timpuri în ţara în care ... se născuse, rupt de lângă ai lui, persecutat de mulţi pe care îi considera poate fraţi, batjocorit, slăbit de puteri, alungat de peste tot, îndepărtat inclusiv de speranţă.

Astăzi, în secolul XXI,ne vine a crede că o astfel de atrocitate s-a întâmplat în propria noastră ţară? Mai ales în Moldova, de unde cu aproape cinci secole în urmă domnitorul Ştefan cel Mare oferea ajutor, primea cu braţele deschise în propria casă şi înţelegea pe cei alungaţi de la capătul continentului?

Ca să trec în revista miile de exemple, neevitând însă milioanele de vieţi smulse Europei şi umanităţii de o categorie de criminali bolnavi, ar trebui să compun poate una dintre cele mai laborioase declaraţii politice. Ar fi de ajuns să ne privim cu corectitudine propria istorie, aceea adevărată pe care uneori o evităm, acea istorie a cărei faţă o acoperim multora.

Până când poate ne vom obişnui cu propriile greşeli, mă asociez şi eu altor oameni, pur şi simplu oameni care din fericire nu văd evrei, români, maghiari, ţigani, emigranţi, imigranţi etc., ci fraţi, iar dacă Dumnezeu va îngădui, mă voi bucura de clipa când am să văd pe stradă, la muncă, în metrou, pretutindeni, nu numai evrei, români, maghiari, ţigani, emigranţi, imigranţi etc., nu numai fraţi, ci îngeri.