Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Stan:

Luna octombrie a acestui an va oferi timp de desfăşurare unei acţiuni de importanţă deosebită pentru cercetarea statistică, bază a definirii pe termen lung a politicilor naţionale şi europene. Există, aşa cum ştim, un program UE care prevede pentru toate statele membre o astfel de cercetare o dată la zece ani.

Aşa încât toate bune şi frumoase, doamnelor şi domnilor, am fi îndreptăţiţi să aşteptăm liniştiţi ziua în care concetăţeanul nostru, trimisul împuternicit de primărie să afle despre noi toate cele prevăzute de lege, să ne bată la uşă şi să purceadă a ne cerceta în amănunţime.

Asta dacă pregătirea unei astfel de operaţiuni ar fi fost făcută cu interesul de a fi corect şi eficient desfăşurată, în ideea că în anul 2014, cine o mai ajunge dacă ceva nu se schimbă în viaţa noastră, vom şti şi noi câţi mai eram în 2011, de ce etnie, de ce religie, de ce sex şi vârstă şi câte altele vor mai fi înscrise în formularele tipizate completate de recenzori.

Numai că de la teorie la practică intervin acele făpturi mistice care, lăsate de capul lor, îşi bagă codiţele, cum spunea fie-iertată bunica, neuitând să scuipe a descânt profilactic - îşi bagă codiţele deci şi chiar corniţele, bramburind elementele concretului cum le trăsneşte prin cap.

Să mă explic.

Lipsa culturii statistice este de mult semnalată în România şi nu numai. Dar noi despre România vorbim.

Ar fi trebuit ca publicitatea explicativă a evenimentului să fie deja în practică în mass-media. Ştiu că e costisitor, dar Guvernul a dovedit deja de multe ori că poate găsi bani pentru anume ministere, încât cu siguranţă ar fi depăşit acest impas. Aşa, cei mai mulţi dintre cetăţeni nu ştiu nimic sau ştiu foarte puţin despre recensământ. Oricum, reticenţa în a comunica CNP-ul, sau alte date personale, întipărită în conştiinţa multor cetăţeni ca urmare a unor escrocherii date publicităţii, va ridica multe probleme recenzorilor, chiar dacă aceştia se vor legitima, vor purta ecusoane sau chiar vor fi însoţiţi de sectorist. S-a întâmplat aceasta, de exemplu, în judeţul Bacău în timpul efectuării aşa-numitului recensământ de probă, unde lipsa cooperării cetăţenilor, datorată reticenţei de care vorbeam, a făcut necesară prezenţa reprezentantului legitim al ordinii.

Oamenii nu ştiu nimic despre cadrul legal în care se desfăşoară această operaţiune, despre importanţa ei, despre asigurarea confidenţialităţii declaraţiilor făcute recenzorilor şi, de ce nu, despre sancţiunile prevăzute de actul normativ pentru declaraţii false, pentru refuzul de a răspunde întrebărilor recenzorilor sau pentru alte încălcări ale OG nr.36/2007 aprobate prin Legea nr.5 din2008, acte normative ce reglementează recenzarea.

Oamenii nu ştiu că nu sunt obligaţi să primească recenzorul în casă, ceea ce lasă loc nu numai abuzurilor sau exceselor de zel, dar şi escrocilor ce s-ar putea da drept recenzori, căci legitimaţiile se pot falsifica.

Nimeni nu le-a spus celor ce vor răspunde la întrebări că procedura standard prevede şi o vizită preliminară la domiciliul cetăţeanului, în timpul căreia, de comun acord, se stabileşte data şi ora la care va sosi recenzorul, care, deci, nu poate veni neanunţat, să năvălească peste omul care poate fi bolnav, ocupat sau absent de la domiciliu. După cum nimeni nu ştie că cel ce absentează temporar din localitatea de domiciliu are obligaţia ca până la sfârşitul lunii octombrie să se prezinte la Comisia locală de recensământ spre a declara datele cerute.

La ora aceasta, în cele mai multe din localităţile judeţului meu, şi cred că şi în ale judeţelor Dumneavoastră, nu sunt definitivate lucrările de sectorizare, hărţile corecte ale arealurilor locuite pe care urmează să se facă recensământul. Din acest motiv, nu se poate aprecia corect numărul de recenzori necesar obţinerii unor informaţii reale şi complete. Tot din acest motiv, persoane care au depus cereri pentru a activa în cadrul acestei acţiuni nu au primit niciun răspuns la cererile depuse la primării, deşi termenul prevăzut de lege pentru aceasta a fost mult depăşit, căci nu se ştie practic de cât personal va fi nevoie.

Prevalându-se de aceste întârzieri şi prevăzând "bâlbâielile" ce inerent vor apărea, se iau hotărâri restrictive, ca la Fălticeni de exemplu, ca recenzorii să fie recrutaţi doar din cadrul personalului angajat al primăriei, acoperitor, prin cei 290 de salariaţi devotaţi prin contract de muncă primarului PDL-ist, pentru necesarul de lucrători la recensământ. Sigur că nici prilejul de a presta electoral în favoarea primarului nu este de neglijat şi a fost luat în calcul într-o atare decizie.

Cred că este timpul ca cei abilitaţi să hotărască măsuri menite să rezolve aspecte ca cele relevate mai sus să se pună în mişcare.

Altfel, vom arunca pe apa sâmbetei cei 193 de milioane de lei la cât se apreciază costurile recensământului şi, mai ales, când ne vom întreba câţi români mai supravieţuiesc în România, ne vom răspunde la fel ca neroada satului, întrebată câţi pui are la cloşcă "ia, câţi vezi şi mata!".