Dezbateri parlamentare

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Politici publice pentru păstrarea forţei de muncă în România"

aş dori să vă supun atenţiei problema migraţiei masive a forţei de muncă active, care într-un interval de timp foarte scurt a condus la un dezechilibru pe piaţa muncii din România.

Proiectul Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2013-2020 arată că numărul românilor care au migrat pentru muncă a crescut exploziv după aderarea la Uniunea Europeană, unde ar lucra aproximativ 2,1 milioane de români. Potrivit Ministerului Muncii, principalele state alese de români pentru muncă sunt: Italia - 890.000 de persoane, Spania - 825.000 şi Germania - 110.000.

Această migraţie masivă a forţei de muncă active, petrecută într-un interval de timp foarte scurt, a dezechilibrat piaţa muncii, semnalează proiectul.

Datele oficiale arată că populaţia activă a României este de aproximativ 10 milioane de persoane, ceea ce înseamnă că unul din cinci români apţi de muncă este plecat peste hotare.

Datele statistice, dar în special situaţia din teren arată că angajatorii nu găsesc personal calificat sau dornic să muncească, iar cei care îşi caută de muncă solicită salarii mult peste nivelul productivităţii lor sau al plusvalorii pe care o creează.

Având în vedere provocările generate de tranziţia prin care trec pieţele forţei de muncă, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă ar trebui să urmărească o politică de activare cu rezultate durabile. În acelaşi timp, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să se concentreze mai mult asupra cererii de pe piaţa forţei de muncă, dat fiind faptul că angajatorii se confruntă cu dificultăţi din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte recrutarea. În special întreprinderile mici şi mijlocii au adesea nevoie de un sprijin mai puternic din partea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă. De asemenea, este necesar să se treacă la o cooperare mai strânsă între serviciile publice europene de ocupare a forţei de muncă.

Pentru a contribui la abordarea care urmăreşte rentabilizarea tranziţiilor, este necesar ca serviciile publice de ocupare a forţei de muncă să creeze punţi între tranziţiile profesionale. De aceea, consider că pentru a facilita trecerea de la studii la viaţa profesională, ele trebuie să urmărească o interacţiune strânsă cu diversele părţi interesate din domeniul educaţiei şi formării profesionale. Pentru a evita alternanţele frecvente între încadrarea în muncă şi şomaj, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să ia măsuri de sensibilizare cu privire la importanţa unor rezultate durabile ale activării şi să informeze angajatorii în legătură cu responsabilităţile lor şi cu opţiunile existente pentru a asigura oferta de forţă de muncă. De asemenea, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să creeze legături cu serviciile de gestionare a carierelor şi să încurajeze obţinerea competenţelor de gestionare a carierei care să le permită persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să facă faţă fluctuaţiilor parcursului lor profesional.

Activitatea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă nu trebuie să fie o activitate de rutină. Aşa cum ultimii ani au demonstrat în mod dureros, piaţa forţei de muncă trece printr-un număr în creştere de schimbări rapide şi profunde. Funcţia socială a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă este în curs de transformare. Apreciez că în prezent, este necesar ca aceste servicii să devină puncte de acces la sistemele de protecţie socială, axate pe ocuparea forţei de muncă. În contextul diferitelor incertitudini şi oportunităţi, precum şi al responsabilităţilor şi aşteptărilor explicite, este obligatoriu ca serviciile publice de ocupare a forţei de muncă să aibă o imagine clară şi constantă asupra schimbărilor pe care trebuie să le realizeze pentru a rămâne adecvate şi eficace.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare pentru perioada următoare modificarea cadrului legislativ, în vederea creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă în ţara noastră şi a cooperării dintre sectorul public şi cel privat, pentru a crea mai multe oportunităţi de susţinere a tinerilor, să aibă un loc de muncă în România, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să plece în alte state.