Dezbateri parlamentare

Doamna Violeta Tudorie:

"Integrarea romilor"

Generozitatea şi toleranţa poporului român au făcut ca în ţara noastră să convieţuiască un număr mai mare de cetăţeni de etnie romă decât în alte state. Dar în loc să fim apreciaţi pentru aceste calităţi, ne trezim adesea puşi la colţ de politicienii altor ţări. Deşi nu există nicio legătură între problematica integrării romilor şi aderarea României la spaţiul Schengen, totuşi vedem că această complicată problemă este folosită într-un mod incorect şi politicianist în campanile electorale, cum s-a întâmplat atât recent, cât şi în campania de acum 4 ani din Franţa.

Readucerea în dezbaterea publică a problemelor create în Uniunea Europeană de către cetăţenii de etnie romă, chiar dacă nu are legătură cu aderarea la Schengen, ne-a determinat totuşi să ne punem întrebarea de ce progresele în integrarea acestor cetăţeni sunt atât de modeste în ciuda unor eforturi şi resurse financiare alocate acestui obiectiv.

Pentru a contura un răspuns eu cred că trebuie să vedem dimensiunea europeană a problemei şi să nu o lăsăm doar pe seama ţării în care romii s-au născut. România singură nu poate rezolva în totalitate problema, pentru că nu mai suntem pe vremea războiului rece al graniţelor închise. De altfel, în condiţiile de astăzi ale liberei circulaţii a persoanelor, niciun stat nu ar putea face faţă unilateral acestui fenomen. Problemele romilor trebuie rezolvate acolo unde se află aceştia, şi nu acolo sau nu numai acolo unde s-au născut.

Evoluţia fenomenului la care ne referim ne-a dovedit că metoda expulzării, a trimiterii romilor înapoi de unde au venit, cu toate eforturile şi cheltuielile de rigoare, nu dă roade, nu rezolvă problemele, ci le aruncă peste graniţă, le amână. De altfel, subiecţii în cauză iau în glumă această soluţie. Atunci când sunt intervievaţi, promit o grabnică reîntoarcere de unde au fost izgoniţi.

Trebuie să recunoaştem că nici ţările de origine, nici cele în care romii călătoresc sau în care se stabilesc nu au elaborat şi aplicat cele mai inteligente politici sociale, de educare, de ridicare culturală, de integrare civilizată în muncă şi în viaţa socială a cetăţenilor de etnie romă. Aşa că nu este o bună conduită aceea de a arunca vina unii pe alţii.

Mult mai înţelept ar fi să mobilizăm resursele comune, naţionale şi europene, de dezbatere şi înţelegere profundă a complexităţii şi a dificultăţilor de cunoaştere, de control social şi management public, pentru ca împreună cu reprezentanţii şi organizaţiile romilor să se găsească soluţii reale, de durată, pe categorii de vârstă, de sex, de ocupaţii, de mentalităţi şi tradiţii pentru a fi aduşi la un mod de viaţă în respectul standardelor şi al valorilor civilizate, dominante din statele Uniunii Europene, păstrându-se în acelaşi timp şi particularităţile care nu intră în conflict cu valorile majoritare şi care dau conţinut sloganului: unitate în diversitate.

În sensul celor de mai sus, eu propun colegilor noştri parlamentari europeni, preşedintelui şi Guvernului României să iniţieze noi discuţii la nivelul Uniunii Europene pe tema integrării cetăţenilor de etnie romă, iar ţara noastră ar putea deveni, cu ajutorul tuturor statelor UE, coordonator-raportor al unui program multianual, cu obiective şi resurse realiste care să asigure progrese mai consistente în această delicată problemă.

Noi, românii, să ridicăm problemele romilor, să nu ne fie jenă să abordăm această problematică reală şi de multe ori supărătoare, nu să le dăm prilejul altora să ne dea cu ea în cap! În plan intern, consider că odată cu aplicarea regionalizării şi a descentralizării, problematica integrării romilor trebuie să facă parte integrantă din politicile şi evaluările administraţiei publice locale.