Dezbateri parlamentare

Doamna Violeta Tudorie:

"Liberul acces al cetăţeanului la justiţie"

Se află în dezbatere publică proiectul de Lege nr. 33/2014, care are ca obiect de reglementare desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

În cursul anului 2011, s-a adoptat Legea nr. 148/2011 privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, prin care au fost desfiinţate 12 instanţe şi parchete.

Personal manifest un interes crescut pentru conservarea instanţelor şi, prin urmare, nu împărtăşesc în întregime ideea desfiinţării acestora. Am în vedere accesul la justiţie, un drept constituţional care, prin desfiinţarea instanţelor mai periferice, poate fi limitat din cauza timpului, transportului şi a resurselor financiare precare ale cetăţenilor.

În acest proiect de lege, se analizează performanţa sistemului judiciar, sub aspect organizatoric şi sub aspectul resurselor umane. Se vorbeşte doar despre instanţe, parchete, judecători şi procurori. Noi trebuie să protejăm cetăţenii, deoarece unii dintre ei vor fi nevoiţi să parcurgă chiar şi 100 de km pentru a ajunge la instanţa de judecată. De exemplu: se propunea desfiinţarea judecătoriei Măcin din judeţul Tulcea. Din municipiul Tulcea până în zona Măcin sunt 100 km. Dar se propune desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea chiar din oraşe care sunt municipii. Consider că trebuie analizat mai bine fiecare caz în parte, pentru ca justiţia să se înfăptuiască, iar noi trebuie să venim în întâmpinarea cetăţenilor pentru a le oferi nu numai un trai civilizat, ci şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile cetăţeneşti.

Unul din argumentele în sprijinul acestui proiect de lege îl reprezintă rapoartele anuale privind activitatea instanţelor şi parchetelor, elaborate de Consiliul Superior al Magistraturii. Acestea au evidenţiat faptul că există instanţe, care în mod constant, în perioada 2009-2012, au înregistrat un volum de activitate sub pragul de 5.000 de cauze. În opinia mea, nu cred că este un argument solid, deoarece trebuie să ţinem cont şi de calitatea actului de justiţie, nu numai pentru volumul de muncă. O soluţie ar fi ca, acolo unde este cazul, să putem transforma instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea în sedii secundare, adică să rămână instanţe în care actul de justiţie se produce, în funcţie de numărul de cazuri, o dată sau de două ori pe săptămână.

În final, consider că prin desfiinţarea instanţelor şi a parchetelor se aduce atingere principiului liberului acces al cetăţeanului la justiţie, deoarece i se închid uşile celor mai apropiate instanţe. Se cunoaşte că s-au depus eforturi în trecut pentru înfiinţarea judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă acestea, unele au o istorie îndelungată şi o valoroasă jurisprudenţă şi acum se propune a fi desfiinţate pe considerente mai puţin întemeiate.

Trebuie să ţinem cont de faptul că între atributele unei societăţi civilizate justiţia se situează pe un loc de frunte.