Dezbateri parlamentare

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Noi trăim în ţara numită România. Unii consideră asta o binecuvântare, alţii o neşansă. Fiecare cu percepţia lui, strâns legată de nivelul de reuşită în viaţă şi de pretenţiile pe care le are de la semeni. Pentru toţi însă este comună cetăţenia, cu obligaţii precise faţă de statul român şi, pentru toţi, ar trebui să fie comună limba. Limba română este una dintre cele mai dificile, spun străinii, dar şi mai frumoase limbi existente, ale cărei posibilităţi de exprimare depăşesc multe bariere ale imaginaţiei.

Istoria tulbure şi sângeroasă a acestor teritorii a aşezat, laolaltă multe etnii, fiecare cu specificul ei. Aceeaşi istorie a făcut ca Moldova, Ţara Românească şi Transilvania să fie separate în cea mai mare parte a timpului. România, ca stat propriu-zis, de-abia a împlinit 155 de ani, mai puţin chiar decât Statele Unite ale Americii, iar întreagă n-a fost decât 20 de ani, în perioada interbelică. Singurul element de continuitate, conştient sau nu, au fost etnicii români, mereu majoritari în cele 3 regiuni. Transilvania a fost cucerită de maghiari la finele primului mileniu şi tot ei au condus-o până în 1919. Fireşte, această vechime este depăşită de cea a românilor, aflaţi pe aceste teritorii cu secole bune înainte, dar ea le conferă maghiarilor un altfel de statut decât cel al românilor emigraţi în Spania, să zicem. Ei sunt ai acestui pământ, iar românii au acceptat asta mereu, ca pe o stare normală de lucruri. Din păcate, reciproca n-a fost şi nu este unanim împărtăşită de concetăţenii noştri unguri. Există printre ei oameni care îi dispreţuiesc pe români şi vor neapărat să se izoleze de ei. Trist este că, în fruntea acestei mişcări separatiste, se află intelectuali şi mulţi tineri, de la care, în plin secol XXI, te-ai aştepta să emane lumina viitorului, şi nu bezne medievale grosier retuşate.

Suntem în UE, suntem în NATO, putem circula, gândi şi interacţiona în libertate, dar liderii maghiarilor transilvăneni vor să-şi creeze o nouă regiune autonomă, după modelul celei moşite sub oblăduirea lui Stalin în anii ’50 ai secolului trecut, ba chiar mai abrupt separată de România.

Am să vă citesc câteva prevederi din proiectul de creare a unităţii administrativ-teritoriale numite Ţinutul Secuiesc, aşa cum le-a conceput şi publicat UDMR, de conivenţă cu partidele maghiare aşa-zis concurente. Iată, aşadar:

• "Ţinutul Secuiesc se constituie ca regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie şi a prezentului statut, cuprinzând unităţi administrative din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş;
• Fără a prejudicia dispoziţiile privind drapelul României şi stema ţării, regiunea şi judeţele componente au steaguri şi steme proprii, aprobate de consiliul regional, respectiv consiliile judeţene;
• Politica externă, cea monetară şi apărarea naţională, inclusiv organizarea şi conducerea serviciilor secrete, rămân în competenţa exclusivă a statului şi nu pot fi modificate prin lege;
• În Ţinutul Secuiesc va funcţiona cel puţin o agenţie a Băncii Naţionale Române, având competenţele pe care le au celelalte agenţii ale acesteia."

Dragi prieteni, ceea ce tocmai v-am citat nu este un proiect de autonomie administrativă regională firească, modernă şi necesară, ci pune bazele unui stat federal, cu două republici distincte: Ţinutul Secuiesc şi restul României.

Sunt ardeleancă 100%, tatăl meu e sas din Ardeal, n-am avut şi nu voi avea niciodată idei xenofobe, dar ceea ce ne solicită UDMR nu poate fi trecut la capitolul boemă politică. Mai ales, fiindcă acest program detaliat de spargere a teritoriului României apare în plină ofensivă politică, mediatică şi de alte genuri, a extremei drepte din Ungaria.

Economia mondială suferă în continuare de pe urma crizei. Zeci de războaie, mari şi mici, macină vieţi şi averi pe toată întinderea planetei. Aproape de graniţele noastre răsăritene îşi face încălzirea un conflict major, cu participarea, deocamdată, a două state, ambele neprietene nouă.

Românii suferă de sărăcie şi debusolare. Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia nu dau semne de trezire la realitate, ba dimpotrivă. Ei bine, exact în aceste zile sumbre apare UDMR şi cere federalizarea României. Îngăduiţi-mi să nu cred în coincidenţe şi să declar, cu toată răspunderea, ca deputat român şi liberal, că ne aflăm în faţa unui pericol mortal. Principiul bulgărelui de zăpadă va funcţiona cu nemilă, imediat ce permitem formarea unui bulgăre. Dacă mai credem în România, în români, în limba, istoria, tradiţiile şi viitorul nostru, vom pune piciorul în prag, aşa cum ar proceda orice stat populat de cetăţeni responsabili. Dacă nu, există oricând varianta transformării noastre în slugi pe propria moşie. N-ar fi oricum o premieră, iar cozile de topor n-au identitate naţională, ci doar cont în bancă.