Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Programul denumit "Coşul de solidaritate", prin care se urmăreşte vânzarea de produse alimentare la un preţ redus pentru pensionari, reprezintă o acţiune pur electorală. S-a mai încercat acest mod de a păcăli pensionarii, nu a funcţionat niciodată însă.

Prin economate nu se rezolvă absolut deloc problemele pensionarilor. "Coşul de solidaritate" este numai o amăgire, praf pe care actuala putere vrea să-l arunce în ochii acestei categorii sociale. Pensiile rămân în continuare îngheţate, impozitate cu 5,5%.

Probabil că primarii PDL si UNPR vor fi ajutaţi să primească fondurile necesare pentru deschiderea acestor magazine tip economat, acesta fiind un pas spre mita electorală, modalitate atât de des uzitată de democrat-liberali în precampanie şi în timpul campaniei propriu-zise, precum şi în ziua desfăşurării votului.

În afara perioadelor electorale, produsele din acele economate sunt mai scumpe decât în alte magazine tip supermarketuri. Probabil că, pe lângă acele produse mai ieftine, pensionarii vor mai pleca şi cu alte pungi cadou - portocalii, verzi sau cine ştie ce alte culori adoptate de PD în timpul campaniei electorale.

Traian Băsescu a apreciat într-o emisiune la Radio România din august 2011 că măsura înfiinţării de economate unde pensionarii să poată cumpăra alimente de bază la preţuri de producător este una populistă, pe care nu o încurajează: "A venit timpul ca politicienii să nu mai păcălească populaţia .Este o variantă pe care n-am încurajat-o. Am etichetat-o de la bun început ca fiind populistă, pentru că ea nu poate ţine.

Dincolo de populism, tehnic vorbind, măsura este inoperabilă din două motive: în primul rând ar fi foarte greu de stabilit care ar fi preţul de referinţă, adică cel din care ar trebui scăzută reducerea de 20-30%. Pe o piaţă liberă, preţurile diferă de la un magazin la altul, de la judeţ la judeţ şi foarte probabil am putea găsi produse mai scumpe în unele economate decât la unele magazine normale.

În al doilea rând, există riscul ca, dacă preţul produselor este cu adevărat atractiv, să aibă aici acces şi clienţii obişnuiţi, prieteni ai comercianţilor, şi nu doar pensionarii.

Aceste economate vor avea costuri de operare (transport, spaţiu comercial, angajaţi, gestiune financiară) care vor trebui să se regăsească în preţul produselor scoase la vânzare.

Cantităţile relativ mici de produse alimentare achiziţionate nu vor putea fi obţinute la preţuri mici la producători, care doar la cantităţi foarte mari asigură discounturi semnificative, aşa cum sunt cele obţinute de magazinele mari.

Cel mai bun economat posibil ar fi indexarea pensiilor sau renunţarea la impozitarea acestora cu 5,5%.