Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Se pregăteşte domnul Eugen Nicolaescu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Duminică, 21 aprilie 2002, în Franţa, s-a produs un adevărat cutremur. În urma desfăşurării primului tur al alegerilor prezidenţiale şi realizând 17,04% din voturi, "Le vieux lion" (Bătrânul Leu) Jean Marie Le Pen, preşedintele Frontului Naţional Francez, s-a calificat pentru a disputa turul doi, cu actualul preşedinte Jacques Chirac, la o distanţă de 2,59%.

Un vot pe cât de surprinzător, pe atât de asemănător cu cel din România din 26 noiembrie 2000, când Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, devansând aproape "toată floarea cea vestită a întregului Apus", s-a calificat alături de Ion Iliescu pentru turul doi al alegerilor prezidenţiale din România.

Şi ca şi la noi, ca la o comandă, cei eliminaţi s-au întrecut să dea declaraţii de susţinere a actualului preşedinte pentru a susţine că poporul francez va respinge orice urmă de extremism. Care extremism, domnilor? Jean Marie Le Pen, în Franţa, este exponentul dreptei, a dreptei care înseamnă economie şi naţionalism. Şi ce este naţionalismul altceva decât scutul care apără Naţia, o mişcare politico-ideologică apărută în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea şi care pune în centrul intereselor sale Naţiunea, considerată entitate politică supremă.

Astăzi, când în întreaga lume se vorbeşte despre globalism, peste o şesime din poporul francez îşi îndreaptă opţiunea către un naţionalist.

Victoria lui Le Pen exprimă speranţa pentru a lupta împotriva criminalităţii, imigraţiei şi a declinului constant al influenţei Franţei pe plan internaţional. În discursul său, Le Pen spunea: "Nu vă fie teamă să visaţi, voi, oamenii de rând, voi cei marginalizaţi, cei care v-aţi săturat de greşelile şi actele de corupţie ale politicienilor din ultimii 20 de ani."

Răspunsul se pare că îl dă următorul citat din unul dintre cei mai mari preşedinţi ai statelor unite, George Fitzgerald Kennedy: "Dacă o societate nu poate ajuta celor mulţi care sunt săraci, nu îi poate salva nici pe cei care sunt bogaţi."

Făcând o paralelă cu România, întreb: ce-ar fi fost România dacă istoria ei nu ar fi fost marcată de existenţa unor naţionalişti ca Tudor Vladimirescu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Eminescu, Ionel I.C.Brătianu, Nicolae Iorga şi atâţia alţii.

Iată de ce, într-o Ţară în care românii au devenit toleraţi şi îşi pierd identitatea în faţa atacurilor grave de leznaţiune, Partidul România Mare şi-a asumat un rol istoric de a se bate pentru drepturile Poporului, de a nu permite nimănui batjocorirea a tot ce este sacru pentru acest Neam.

Iată motivul pentru care Partidul România Mare se află într-un conflict deschis cu toţi trădătorii de Ţară, cu toţi Komisarii străini care ne batjocoresc şi tratează România ca pe o ţară de second-hand, ca pe o junglă bună de defrişat şi jefuit. Mai rău decât am ajuns, nu are cum să fie.

Asistăm cu indiferenţă la modul în care zi de zi are loc distrugerea deliberată a patrimoniului naţional, cum în special pământul sfânt al Transilvaniei se vinde la străini, la epurarea etnică şi maghiarizarea forţată a judeţelor Harghita şi Covasna, la separarea şcolară a copiilor noştri, în baza unui protocol de trădare naţională între P.S.D. şi U.D.M.R.

Oare unde se elaborează politica internă şi externă a României? La Bucureşti sau la Budapesta, la Tel-Aviv sau la Washington? Unde sunt promisiunile populiste, de a nu fi umiliţi la noi acasă, făgăduite populaţiei în toamna anului 2000 de către P.S.D?

Niciodată şi nicăieri în lume mafiei transnaţionale nu i-a mers cu naţionaliştii care n-au acceptat înstrăinarea pământurilor şi a patrimoniului naţional. Cu ce drept israelienii, americanii, germanii, olandezii ne dau lecţii de toleranţă şi multiculturalism, de spiritualizare a graniţelor, mergând până la desfiinţarea lor, în timp ce ei s-au luptat şi se luptă încă şi astăzi pentru fiecare palmă de pământ pentru însemnele şi simbolurile naţionale proprii?

Partidul România Mare crede şi susţine integrarea României într-o Europă unită, dar într-o Europă a patriilor şi a naţiunilor, în care fiecare să se poată exprima şi aduce partea sa de contribuţie la civilizaţia mondială, crede în dreptul României de a-şi reface vechile hotare.

Noi înţelegem de ce francezii, simţind atacul pe care-l dă mondializarea împotriva naţiunilor, l-au propulsat pe Jean Marie Le Pen în turul al doilea al prezidenţialelor şi-i dorim un sincer succes.

Bonne chance, monsieur Le Pen!

Vive la France!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.