Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Vasile Miron.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De la o zi la alta, pe masa noastră de lucru, au apărut şi continuă să apară proiecte de legi referitoare la înfiinţarea de noi comune, oraşe şi municipii şi acest caz face obiectul declaraţiei mele de astăzi.

Sigur că aceste înfiinţări prin legi sunt binevenite acolo unde se cer, acolo unde este cazul şi unde comunităţilor respective li s-au făcut cândva nedreptăţi, neţinându-se seama de condiţiile de comunicare ale oamenilor, de doleanţele fireşti ale acestora, cu motivaţia lor evidentă.

În urmă cu aproape 2 ani, guvernul PSD - UDMR, prin domnul ministru Octav Cozmâncă a lansat ideea că, pe baza unor studii, se va iniţia un program având ca finalitate un proiect de lege prin care să fie constituite peste o mie de comune, aşa că opoziţia să stea cuminte că lucrurile se rezolvă de la sine.

Proiectul nu s-a înfăptuit, au venit alte restructurări guvernamentale, ca şi cele de acum şi lucrurile au evoluat pe un alt făgaş avantajos pentru putere, prin care s-au înfiinţat comune, oraşe, municipii, vorba cuiva, "într-o hemoragie veselă". Nu a mai contat, uneori, nici dacă oamenii vor sau nu; unii, chiar după actul de constituire, se întrebau: de ce să aibă de susţinut funcţionari, de ce au ei nevoie de poliţie în localitate, de ce să plătească impozite mai mari ca până acum?

E curioasă modalitatea cum, din unele comune cu ceva de peste 3.000 de locuitori, prin scindare, s-au dublat, cum localitatea Malnaş va împuia şi din ea se vor desprinde trei comune.

Întreprinderea aceasta a fabricării de noi comune este rentabilă pentru putere, pentru că ea numeşte un primar interimar (membru PSD), până la alegeri; fireşte că el fiind organizatorul şi având viitorul aparat administrativ al comunei în mână (tot membri PSD), nu se poate ca alegerile să fie pierdute, aşa că rândurile puterii sporesc şi pe această cale, alături de racolările în masă ale PSD-ului.

Acolo unde şansele partidelor puterii nu erau prea sigure, nu s-au făcut asemenea demersuri.

Aduc în faţa dumneavoastră un caz, pe undeva dureros, al localităţii Vinerea, judeţul Alba, comunitate umană cu istorie care s-a evidenţiat de-a lungul timpului prin hărnicie, unitate şi conducere obştească elevată, cu ambiţii de dezvoltare şi cu împliniri de seamă. Această localitate, fiind în vecinătatea Cugirului, s-a aflat mereu cu aceasta într-o concurenţă în care balanţa succesului înclina în favoarea lui, până ce s-au pus bazele unei industrii care fireşte a ridicat Cugirul şi, în anii comunismului, a devenit centru economic puternic cu salariaţi recrutaţi din toată ţara.

Soarta Vinerei a fost decisă de conducerea partidului comunist, a devenit suburbie cu cei peste 5.000 de locuitori şi la drepturi era socotită ca localitate rurală, iar la îndatoriri urbană.

După revoluţie şi până în prezent, s-a încercat revenirea ei la forma iniţială de comună, prin voinţa unanimă a locuitorilor. Nu s-a dat câştig de cauză acestora, întrucât Cugirul a devenit zonă defavorizată şi urma să vină investitorii cu nemiluita.

Marile fabrici au fost când în administraţia Ministerului Apărării, când a APAPS-ului, până ce s-a distrus totul.

Vinerenii încă îşi cer dreptul de-a deveni localitatea lor comună, dar nu ei hotărăsc, ci referendumul care, fireşte, solicită şi locuitorii Cugirului, cărora, în situaţia în care se află, le e greaţă să mai trăiască. Aşa că, atunci când localitatea a fost alipită la Cugir, nu a ţinut cont de voinţa locuitorilor nimeni, iar acum, când cer revenirea lor, la fel nu îi aude nimeni şi nu depinde de voinţa lor.

Aceasta e legea, aceasta e puterea, iar oamenii în cauză pot muri cu dreptul în mână.

Mulţumesc.