Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu.

Va urma domnul Iulian Mincu. Domnii deputaţi Eugen Nicolăescu şi Constantin Niculescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am să evoc astăzi un eveniment deosebit la care am participat în Municipiul Câmpina, judeţul Prahova, în data de 9 mai, şi anume, o sărbătoare cu triplu eveniment, Ziua Independenţei de Stat a României, ziua victoriei împotriva fascismului şi, nu în ultimul rând, Ziua Europei.

România a aniversat, într-o fericită coincidenţă evenimente cu o profundă semnificaţie istorică, determinată de procesul de modernizare şi de dezvoltare a naţiunii române în context european.

Prin actul de demnitate naţională cerut de cetăţenii români şi susţinut apoi, inclusiv prin jertfa de sânge a armatei române, pe câmpurile de luptă ale Bulgariei, proclamarea la 9 mai 1877 a independenţei absolute faţă de Imperiul Otoman, se deschideau ţării noi orizonturi şi îi confereau acesteia un nou statut.

Ţara noastră urma direcţia începută de revoluţia modernizatoare de la 1848, drum care ne conducea spre o viguroasă şi fermă aliniere la valorile occidentului european. Aceasta a implicat, pe de o parte, necesitatea consolidării şi dezvoltării structurilor şi instituţiilor naţionale, din nevoia alinierii lor cu cele din vestul Europei.

Pe de altă parte, s-a impus şi edificarea unei politici externe, în concordanţă cu noile interese şi responsabilităţi ale statului român.

La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, într-un discurs memorabil a declarat, în mod hotărât, că ţara rupea orice legătură cu Poarta şi printr-o moţiune votată de Parlament se proclama independenţa.

Proclamarea independenţei de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite, în toate detaliile sale, care a trebuit consfinţită apoi pe câmpul de luptă şi impusă spre recunoaşterea Europei.

Acest document de demnitate naţională ar fi rămas o simplă moţiune parlamentară, dacă soldaţii libertăţii, numiţi atunci dorobanţi şi călăraşi, nu s-ar fi luptat cu vitejie la sud de Dunăre, pentru a îndeplini năzuinţa seculară a tuturor românilor.

În urmărirea idealului unificator al naţiunii române, edificarea primului stat independent şi suveran român a pregătit actul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918, prin redefinirea şi dinamizarea idealului unităţii naţionale.

Pentru mulţi, independenţa României a fost incomodă şi de aceea ea a trebuit apărată în primul şi în al doilea război mondial.

9 Mai 1945 este ziua în care regimul totalitar al lui Adolf Hitler, cel care cufundase Germania şi marea parte a Europei şi a lumii în tenebrele sângeroase şi pline de atrocităţi ale celui de-al doilea război mondial, îşi recunoştea înfrângerea în faţa puterilor antifasciste, aliate sub acelaşi stindard, cel al luptei pentru libertate şi pentru democraţie.

La 9 Mai 1945, când Germania nazistă a semnat actul capitulării necondiţionate, victoria comunităţii internaţionale asupra ciumei brune se datora şi soldaţilor care au luptat sub tricolor pentru libertate.

Din nou armata ţării a asigurat perpetuarea naţiunii şi a statului român.

Iată de ce, ziua de 9 Mai este şi ziua în care planeta sărbătoreşte victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite împotriva agresiunii fasciste.

Ziua de 9 Mai este, în acelaşi timp, şi Ziua Europei, marcând începuturile unui proces care, după prăbuşirea Zidului Berlinului şi a Cortinei de Fier va permite reunificarea paşnică a continentului nostru.

9 Mai 1950 constituie punctul de pornire al construcţiei europene. În acea zi, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman a propus un plan de pace, al cărei scop era controlul internaţional asupra industriilor de război ale Franţei şi Germaniei, astfel încât nici unul din aceste state să nu se mai poată pregăti în secret de război.

La acel plan au aderat şi Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, formând astfel prima dintre comunităţile europene, cunoscute din 1953 sub numele de Uniunea Europeană.

În anul 1973, celor şase membri fondatori li s-au alăturat Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca, iar în 1981 Grecia, iar Spania şi Portugalia în 1986.

În 1995, numărul membrilor a ajuns la 15, prin includerea Austriei, Finlandei şi Suediei.

Odată cu admiterea altor ţări, la începutul acestei luni, a devenit evident că şi România să depună ultimele eforturi necesare pentru a fi în măsură să respecte criteriile de aderare.

În acest scop, România va trebui să ducă la bun sfârşit dificilele reforme începute în domeniile administraţiei, justiţiei, economiei şi luptei împotriva corupţiei. Toate acestea presupun curaj şi hotărâre, iar România nu duce lipsă de aşa ceva, dovedind-o de-a lungul întregii sale istorii.

Independenţa câştigată va reprezenta o valoare înalt simbolică, atâta vreme cât actorii integrării rămân statele naţionale. Noua entitate politică, economică, socială şi unitară care se naşte în urma extinderii spre est a Uniunii Europene va fi, fără îndoială, una independentă şi suverană, aflată în raporturile de cooperare şi parteneriat cu toate naţiunile şi structurile multinaţionale care împărtăşesc valorile lumii libere şi democratice.

Ţara noastră s-a lansat după 1989 într-un lung şi dificil proces de recuperare a tradiţiei sale, de naţiune şi de stat european, de reintegrare într-un spaţiu căruia îi aparţine într-un mod firesc, organic, edificându-şi în aceşti ani o identitate de ţară democratică, refomele generând o economie de piaţă care va putea fi considerată drept una funcţională în cel mai scurt timp.

Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie ca noi toţi, autorităţi, instituţii publice şi private, cetăţenii acestei ţări, să contribuim activ la modernizarea României.

Integrarea europeană şi euroatlantică reprezintă obiectivele strategice ale acestui proiect de modernizare şi de occidentalizare.

Nu putem să nu fim conştienţi de slăbiciunile noastre, de progresele pe care trebuie să le facem în introducerea acquis-ului comunitar şi în compatibilizarea instituţiilor Statului român cu cele comunitare.

În acest context, costurile economice şi sociale care ne revin în acest proces, trebuie asumate în totalitate. Ştim, însă, că beneficiile aderării ne vor permite depăşirea mai rapidă a rămânerilor în urmă, dezvoltarea societăţii şi economiei româneşti şi creşterea nivelului de trai.

Manifestările legate de Ziua Europei, organizate la nivelul ţării noastre, sunt menite să permită cetăţenilor o mai bună cunoaştere a valorilor europene, integrarea lor firească în sistemul valorilor naţionale.

Avem cu toţii datoria să participăm activ şi creator la definirea identităţii noastre europene, apărând şi promovând în acelaşi timp identitatea noastră naţională şi culturală.

Fiecare dintre noi trebuie să recunoască şi să apere valorile pozitive ale Europei, democraţie, demnitate, libertate, solidaritate şi justiţie socială, umanism şi toleranţă, dialog şi cooperare între indivizi, comunităţi şi naţiuni.

Realizările memorabile ale trecutului şi succesele prezentului trebuie să constituie temeiul mândriei de a fi român, iar seriozitatea şi simţul de răspundere cu care ne vom îndeplini obligaţiile care ne revin în procesul de integrare în Uniunea Europeană, contribuţia la definirea viitorului Europei, vor constitui temeiul mândriei de a fi european.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.