Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Mocanu:

"Migraţia forţei de muncă - un flagel care trebuie oprit"

Ne-am tot văitat, în ultimele două decenii, că ţara noastră a ajuns într-un picaj economic de neoprit. Guvernări care s-au împiedicat mai puţin de competenţă şi responsabilitate au contribuit la masive concedieri care ajunseseră, mai ales în perioada Convenţiei Democratice, un soi de sport naţional. Fabrici al căror pământ trebuia să ajungă la cvartalele de locuinţe de pe mâna oamenilor puterii au fost rase de pe faţa pământului, ba că n-au mai produs, din varii motive, însă mai toate nesustenabile, ba că li s-a impus disponibilizarea personalului. Dintre toate, cea mai rea a fost darea afară a muncitorilor...

Plecarea oamenilor din fabricile şi uzinele în care guvernările au acţionat cu responsabilitate redusă a dus chiar la dispariţia unor meserii. Câţi mai ştiu, astăzi, să mai lucreze cu un strung-carusel ori ce este acela un bohrwerkist? Câţi mai ştiu să lucreze pe o presă hidraulică mai mare, ori ceva mai banal: să pingelească nişte pantofi? Pe de-o parte, cei care mai ştiau de-astea, în ultimii 25 de ani s-au cam pensionat. Pe de altă parte, au fost nevoiţi să emigreze în căutarea pâinii cele de toate zilele pentru ei şi pentru familiile lor. În schimb, prin distrugerea economică, nici nu s-au mai calificat alţi oameni pentru aceste meserii întrucât, subit, n-au mai fost necesare: s-a considerat mai avantajos să importăm produsele...

Cea mai păguboasă variantă a rămas cea a migraţiei forţei de muncă. În primul rând, aceasta a devenit indisponibilă pentru nevoile economiei româneşti, acelea care au mai fost. Plecând peste hotare, în ţară au rămas doar meseriaşii mai slabi, conştienţi că, la nivelul lor de pregătire profesională, nu au căutare pe piaţa muncii în alte ţări. Cine îşi doreşte, de exemplu, să fie operat de un doctor care este poreclit "Doctorul Moarte", ca urmare a rezultatelor actelor sale medicale? Cine îţi doreşte să meargă cu un autobuz al cărui şofer are, lunar, câte un accident de circulaţie? Cine şi-ar da copilul pe mâna unui profesor de matematică slab pregătit, ştiind dinainte că nici măcar bac-ul nu îl poate trece? Iar ca să fie treaba completă, exportul de forţă de muncă aruncă pe apa Sâmbetei şi banii investiţi de stat în pregătirea profesională gratuită a celor care au plecat în alte ţări! Nu cred că este multă lume adepta soluţiei "vinderii", practicată de Nicolae Ceauşescu pentru cei care au plecat în Germania de exemplu.

Cred însă că putem, nu lăsând asta la mila Domnului, ci printr-un plan bine pus la punct, să creştem numărul locurilor de muncă prin implicarea mai mare a statului. Se pot găsi soluţii la ţările din Uniunea Europeană, putem aplica modele pe care le folosesc şi ei, ca să nu trebuiască să primim reproşuri din partea organismelor internaţionale. Putem găsi soluţii de mărire şi de ierarhizare echitabilă a salariilor, astfel încât, când tragi linie, să fie mai comod să munceşti la tine acasă, să dormi în patul tău şi să mănânci mâncarea ta, decât să faci asta în străinătate. Astfel se vor putea aduce şi mult mai mulţi bani la buget: din profituri mai mari şi mai multe, din taxe şi impozite plătite atât de firme, cât şi de salariaţi... Aşa cum au rezolvat alţii problemele astea, putem s-o facem şi noi. Doar să vrem într-adevăr asta şi să nu ne mai mulţumim doar cu a discuta despre stoparea acestui flagel...