Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Adam:

"Explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România"

Asistăm de o bună perioadă de timp la surprinzătoare şi importante manifestaţii pro şi contra explorării şi exploatării gazelor de şist.

Cu toţii ştim că energia este unul dintre principalele motoare de creştere economică pentru România. În prezent, noi depindem de importurile de gaz din Rusia, preţul ridicat al gazelor fiind o mare problemă atât pentru populaţie, cât şi pentru industrie. Resursele convenţionale de petrol şi gaze sunt în scădere rapidă, astfel că potenţialul de resurse de gaze de şist, care ar reduce dependenţa de import, este de importanţă enormă atât pentru economia şi securitatea României, cât şi din punct de vedere strategic.

Deocamdată s-a dat aviz doar pentru explorarea, care va dura minimum 5 ani, nu şi pentru exploatarea gazelor de şist, acest din urmă proces fiind supus unui alt set de proceduri de avizare.

Explorarea este ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează în vederea stabilirii structurilor geologice potenţial purtătoare de hidrocarburi. Cu alte cuvinte, prin explorare se constată doar dacă în locaţia analizată există sau nu un zăcământ de gaze de şist şi nu include extragerea lor din sol. Această activitate nu diferă de cea de explorare a hidrocarburilor şi nu presupune folosirea procedeului fracturării hidraulice.

Procesul, care va fi demarat în mai multe zone din ţară, nu implică riscuri pentru mediu. Nu se va fora în oraşe sau zone locuite, în aproprierea obiectivelor turistice sau culturale, comunităţile locale nefiind afectate, şi nici în arii protejate prin legislaţia în vigoare.

Până în prezent au fost emise mai multe acorduri de mediu pentru lucrări de amenajare şi foraj pentru sondele de explorare în judeţul Vaslui, fiecare dintre acestea având la bază evaluare de impact asupra mediului (EIA). Suntem primul guvern care pune condiţiile de mediu în prim-planul discuţiei despre orice proiect industrial.

În condiţiile în care se descoperă astfel de zăcăminte, se va trece la exploatare. Aceasta se face în baza unui studiu de fezabilitate şi calcul al resurselor, a unui plan de exploatare avizat de către ANMR şi numai după obţinerea acordului de mediu şi asigurarea condiţiilor de captare a hidrocarburilor, de evacuare a apelor reziduale şi de ardere a gazelor asociate care nu fac obiectul valorificării.

Extragerea hidrocarburilor prin metoda fracturării hidraulice nu este nouă pentru România. Procedeul este folosit de compania Romgaz încă din anii 1994-1995 în Transilvania, în industria petrolieră, sondele respective producând debite şi la ora actuală. Aşadar, nu există riscuri de mediu mai mari decât cele deja cauzate de miile de puţuri existente în România, şi în niciun caz de felul şi amploarea celor vehiculate în opinia publicului care se opune. Nu sunt otrăvite apele, nici poluate terenurile agricole ori pădurile şi nu se produc cutremure perceptibile.

Din primele estimări rezultă că în ţara noastră s-ar găsi resurse de câteva sute de miliarde mc de gaze de şist. Astfel, România s-ar clasa pe locul 3 în Europa, după Polonia şi Franţa.

În acest context, există serioase avantaje pentru statul român dacă îşi îndreaptă atenţia către folosirea acestei surse de energie:

• în primul rând, vor scădea costurile pentru populaţie;
• în al doilea rând, România are şansa de a obţine independenţa energetică atât de dorită. În momentul de faţă consumul intern de gaze se ridică la aproximativ 14 miliarde mc, 4 miliarde mc fiind importaţi. Această cantitate costă circa 2 miliarde de dolari pe an, adică 1,5% din Produsul Intern Brut. încercăm să obţinem independenţă faţă de importuri folosind resurse naturale proprii, cum sunt gazele de şist şi exploatările offshore din Marea Neagră.
• în al treilea rând, exploatarea acestor resurse ar aduce locuri de muncă în mod direct, precum şi de 3-4 ori mai multe locuri de muncă în sectoarele conexe, bani la buget şi mai multă bunăstare pentru toţi.

Noi analizăm tema gazelor de şist din perspectiva priorităţilor României în materie de independenţă energetică, având în prim-planul analizei criteriile obligatorii de mediu.