Dezbateri parlamentare

Doamna Maria-Andreea Paul:

"România trăieşte astăzi reversul industrializării. PDL are măsuri pentru reindustrializarea accelerată şi reducerea costurilor la energie"

Principalul obiectiv strategic al României în contextul european este atingerea nivelului de dezvoltare economică şi a standardului mediu de viaţă din UE, iar sectorul industriei reprezintă un pilon important în realizarea acestui obiectiv. Datorită bazei solide pe care o asigură industria, dar şi pentru că majoritatea ţărilor dezvoltate alocă o atenţie sporită acesteia, PDL consideră că România trebuie să facă din procesul de reindustrializare o prioritate absolută.

În schimb, guvernarea actuală nu are nicio strategie pentru dezvoltarea industriei şi nu îşi arată interesul pentru creşterea competitivităţii industriei româneşti.

Industria cuprinde 11,4% din numărul total de întreprinderi din sectoarele de activitate, care angajează 35,8% din forţa de muncă totală şi generează o cifră de afaceri de 36,3% din total în anul 2012, conform INS. România este caracterizată prin specializarea în industrii cu utilizare intensivă a forţei de muncă şi în sectoare care necesită un nivel scăzut sau mediu de inovare. Gradul de sofisticare al procesului de producţie poziţionează România pe locul 102 în clasamentul celor 148 de ţări evaluate în Raportul Global al Competitivităţii 2013-2014.

Comisia Europeană indică sistematic 3 mari handicapuri ale industriei româneşti:

• capacitatea redusă de inovare;
• intensitatea mare a consumului de resurse şi în special de energie pentru a produce o unitate de PIB;
• ponderea scăzută a produselor industriale high-tech, care încorporează o valoare adăugată mare.

Industria reprezintă un adevărat motor de creştere economică, care funcţionează inclusiv în perioada de criză şi recesiune economică, după cum atestă inclusiv experienţa României. Producţia industrială a crescut mai mult decât PIB-ul în perioada crizei economice şi ulterior, cu excepţia anului 2012. De asemenea, în anul 2009, producţia industrială a scăzut cu 5,5%, în timp ce PIB-ul s-a prăbuşit, înregistrând o scădere cu 6,6% faţă de anul anterior.

Cu toate acestea, ne confruntăm cu un proces masiv de dezindustrializare şi nu valorificăm potenţialul pe care ţara noastră îl are în acest domeniu. Nu avem nicio strategie pe termen lung pentru dezvoltarea industriei. Restul statelor europene s-au orientat rapid după criză şi au pus în centrul preocupărilor reînnoirea industrială bazată pe competitivitate şi inovare. Încă din anul 2009, Polonia a avut preocupări de acest fel: într-un document privind politica industrială pe orizontală este scoasă în evidenţă importanţa acordată de guvernul polonez promovării competitivităţii, dezvoltării şi inovării.

Mai bine de 90% din industriile din România sunt controlate de companii cu capital majoritar străin: companiile străine domină 21 din cele 25 de pieţe industriale. Avem companii cu capital majoritar autohton doar în cazul a cinci industrii: cărbune (100% companii româneşti), alte activităţi extractive (86%), industria alimentară (65%), activităţi anexe extracţiei (58%) şi industria construcţiilor metalice (53%). Dintre acestea, doar industria alimentară şi cea a construcţiilor metalice sunt private.

• Dacă în urmă cu 23 de ani industria românească a utilajelor agricole (tehnică agricolă, utilaje sau subansambluri) avea în jur de 30 de unităţi de producţie, în prezent ea mai numără doar 8 jucători. Astăzi se mai realizează local doar utilaje de mici dimensiuni; înainte se produceau toate utilajele necesare, de la semănători la tractoare.
• Dacă în 1994 existau 125 de unităţi de producţie funcţionale în industria berii, astăzi au mai rămas doar 20. România este unicul stat din regiune unde numărul fabricilor de bere este în scădere.
• Industria ciocolatei din România a rămas reprezentată de doar 3 fabrici de ciocolată şi dulciuri. În urmă cu opt ani, producţia internă acoperea peste 80% din vânzările de ciocolată. Astăzi, consumul de ciocolată din România este acoperit în proporţie de 80% din importuri.
• Chiar dacă are o piaţă destul de dezvoltată a produselor lactate, în România nu există la ora actuală un producător de materiale prefabricate pentru ambalaje şi fructe pentru uz industrial. Importăm 10% din laptele folosit ca materie primă şi integral foliile din care se fabrică paharele din plastic şi fructele aflate în compoziţia iaurturilor.
• Românii plătesc mai mult decât vecinii est-europeni pentru produsele de igienă personală deoarece nu mai au aproape nicio fabrică (de exemplu, nu mai există nicio fabrică de pastă de dinţi românească); producţia Colgate a fost relocată de la Braşov în Bulgaria, iar principalele branduri de săpun solid sunt importate din străinătate.

Numărul de întreprinderi din industrie a scăzut semnificativ, cu 17%, pe parcursul crizei economice. Deşi anul 2012 a adus o uşoară îmbunătăţire pentru firmele din industrie, numărul lor nu a revenit la nivelul înregistrat în anul 2008. Practic, numărul de întreprinderi este cu 17% mai mic în anul 2012 decât în anul 2008. La nivelul economiei, firmele din industrie reprezintă 11,4% din totalul întreprinderilor în anul 2012, adică numai o firmă din zece are activitate industrială. Aceasta înseamnă că economia românească este puternic dependentă de alte domenii, cum sunt comerţul sau serviciile.

Peste o treime din firmele din industria extractivă şi prelucrătoare au intrat în insolvenţă de la începutul crizei până în prezent. Numărul de insolvenţe în industrie a crescut de la an la an. Au intrat în insolvenţă cu 36% mai multe firme din industria extractivă în anul 2013 faţă de anul 2010 şi cu 43% mai multe firme din industria prelucrătoare în aceeaşi perioadă de timp, conform ONRC.

Majorarea insolvenţelor în perioada 2011-2012 este pusă pe seama cele mai severe crize economice internaţionale din ultima jumătate de veac. În schimb, continuarea creşterii numărului de firme intrate în insolvenţă în anul 2013 nu mai are nicio altă justificare decât lipsa de măsuri care să încurajeze acest sector, pentru că în anul 2013 am înregistrat o creştere economică de 3,5%, iar industria a avut o pondere de 2,2% la creşterea PIB, conform INS.

Numărul de salariaţi din industrie a scăzut cu 16% în anul 2012 faţă de anul 2008. În sectorul industriei sunt aproximativ 1,8 milioane angajaţi, deci puţin peste o treime din forţa de muncă salariată în anul 2012. Grav este că ponderea salariaţilor din industrie a scăzut de la 37,2% din numărul total al salariaţilor în anul 2008 la 35,8% în anul 2012. Criza economică a afectat puternic numărul de salariaţi, care a fost cu 16% mai mic în anul 2012 decât în anul 2008.

Se înregistrează diferenţe salariale ridicate între ramurile industriale: în industria extractivă, salariul este de 1,9 ori mai mare decât salariul mediu din industrie, pe când în industria prelucrătoare, salariul abia se ridică la 92% din salariul mediu din industrie. Situaţia stă şi mai grav pe ramurile industriale: salariaţii care se ocupă de fabricarea articolelor din îmbrăcăminte şi cei din industria alimentară au cele mai mici salarii, de 64%, respectiv 66,5% din salariul mediu net din industrie în februarie 2014.

Investiţiile în industrie au scăzut cu 35% în anul 2012 şi sunt distribuite inechitabil la nivelul regiunilor din România. Volumul investiţiilor din industrie a crescut constant până în anul 2011, când a înregistrat un maxim de 83,8 miliarde lei. O dată cu venirea la putere a Guvernului USL, în anul 2012, volumul investiţiilor brute se diminuează drastic. Tăierea investiţiilor a fost principala cale de atac a economiei de către USL, prin care a lovit şi industria. În anul 2012, investiţiile în industrie abia dacă au depăşit cu 1,2 miliarde lei volumul din anul 2008, şi s-au ridicat la 54,4 miliarde lei.

Discrepanţele la nivel de investiţii dintre regiunile României duc la lipsa de locuri de muncă pentru acele regiuni, tendinţa de migraţie din zonă şi îngreunarea convergenţei către media UE. Cea mai slab dezvoltată regiune din România şi din UE, Regiunea Nord-Est, beneficiază şi de cele mai mici investiţii brute, deşi este a patra regiune din ţară ca număr de salariaţi în industrie. Din nou, înregistrăm o scădere bruscă în anul 2012, după ce politicile din anul 2010 şi 2011 au dus la o creştere a investiţiilor de până la 80% în această zonă. Deloc întâmplător, patru dintre judeţele Regiunii Nord-Est sunt pe primele locuri în ceea ce priveşte migraţia românilor în străinătate: Bacău (aproximativ 57.000 de persoane), Neamţ (aproximativ 53.000 de persoane), Suceava (aproximativ 49.000 de persoane) şi Iaşi (aproximativ 35.000 de persoane).

Consumul de energie din industrie scade continuu, dovedind că România trece printr-un proces de dezindustrializare. Consumul de energie în industrie s-a înjumătăţit în ultimii 20 de ani, în timp ce consumul de energie electrică a scăzut cu o cincime (cu 20,2%) în perioada 1992-2012.

Recent, industria a primit o nouă lovitură: prin menţinerea calendarului de liberalizare a preţului la gaze, asumat de Guvernul Ponta în vara anului 2012, costul pentru gazele din producţia internă se va majora cu 143%. Impactul economic va fi devastator, în condiţiile în care preţul gazelor pentru consumatorii industriali va creşte cu 72%, conform Deloitte. Într-o perioadă în care atât preţul carburanţilor, cât şi al energiei electrice creşte alarmant, pericolul prăbuşirii industriei este din ce în ce mai mare.

PDL a pregătit 5 pachete ambiţioase de măsuri pentru următoarele urgenţe:

Urgenţa 1: Stabilirea obiectivelor prioritare pentru relansarea industrială a României

Urgenţa 2: Eficientizarea proceselor de privatizare

Urgenţa 3: Crearea de locuri de muncă prin industrializare

Urgenţa 4: Scheme suport ale statului

Urgenţa 5: Susţinerea învăţământului secundar de specialitate

Măsurile se regăsesc integral prezentate aici: http://www.andreeapaul.ro/blog/2014/04/romania-prospera-prin-industrie/

Dintre acestea, exemplificăm:

• La Ministerul Economiei trebuie constituit un departament responsabil de relaţia cu industria privată - statul trebuie să poată evalua fiabilitatea principalelor companii şi analiza evoluţia lor în anul curent, pentru a reacţiona rapid în cazul unor fluctuaţii mari ale încasărilor la buget.
• Implementarea unui program start-up "Creat în România": crearea de incubatoare în apropierea universităţilor (în start-up-urile create, universitatea păstrează un procent de cca. 10%, oferind în schimb consiliere legală şi financiară).
• Stimularea industriilor care au ca materii prime resurse naturale disponibile în România (industria cuprului, auriferă, a apelor minerale) - oferirea de ajutoare de stat cu prioritate investitorilor din aceste domenii, cât şi sprijinirea APL-urilor din acele zone pentru realizarea infrastructurii necesare dezvoltării acestor industrii.
• Stimularea domeniilor în care România a căpătat grade ridicate de specializare la nivel european în ultimii ani: industria IT&C, electronice şi instrumente optice, industria echipamentelor electrice, industria echipamentelor auto - aceste industrii şi-au dublat indicii sectoriali de specializare în ultimii 12 ani. Este necesară sprijinirea autorităţilor publice locale (APL) pentru dezvoltarea de parcuri industriale în jurul centrelor universitare ce au specializări de IT.
• Stimularea industriei alimentare din România pentru crearea unor lanţuri complete de producţie - în prezent România are cel mai înalt grad de specializare din UE în domeniul agricol, cât şi un avantaj competitiv clar.