Dezbateri parlamentare

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Ţările care au aderat la UE în anul 2004 au negociat mult mai dur şi în condiţii mult mai clare modul în care străinii pot achiziţiona terenurile arabile"

Legea privind vânzarea terenurilor agricole, care a intrat în vigoare la începutul lunii aprilie 2014, nu protejează în niciun fel agricultorii români. Străinii au bani mulţi şi terenurile arabile româneşti sunt ieftine. Ţările care au aderat la UE în anul 2004 au negociat mult mai dur, şi în condiţii mult mai clare modul în care străinii pot achiziţiona terenurile arabile.

În România, singura constrângere pentru străinii care ne cumpără terenurile este dreptul de preempţiune (adică de cumpărător favorizat) pe care îl au coproprietarii, arendaşii, proprietarii vecini şi statul român. Nu este suficient, în condiţiile în care românii nu pot concura cu străinii pentru cumpărarea terenurilor.

Preţurile scăzute ale terenurilor româneşti atrag străinii

Astăzi, străinii deţin în proprietate aproape un milion de hectare de teren arabil şi au în arendă alte două milioane, deci aproape 30% din suprafaţa arabilă totală de 9,4 milioane de hectare a României. În judeţul Satu Mare, aproape 10% din terenul arabil se află sub controlul străinilor.

Cel mai probabil, procentul terenurilor deţinute de străini va creşte. Terenurile agricole fertile româneşti ajung pe mâna străinilor pentru că avem printre cele mai scăzute preţuri din Europa, dar care sunt totuşi prea ridicate pentru agricultorii români. Preţurile terenurilor româneşti se menţin de 2 până la 8 ori sub cele din majoritatea statelor europene. În judeţul Satu Mare, preţul unui hectar de teren arabil este între 2.200 şi 3.000 de euro. În schimb, preţurile terenurilor pe hectar variază între 5.000-7.000 euro în Ungaria, între 14.000-17.000 de euro în Olanda şi între 17.000-22.000 de euro în Danemarca.

Reglementarea vânzării terenurilor agricole în UE este mult mai bine făcută, mult mai inteligentă decât cea a Guvernului actual.

În Bulgaria, cetăţenii UE pot să cumpere teren agricol doar dacă sunt producători agricoli care desfăşoară activităţi independente şi doresc să se stabilească în Bulgaria. Străinii pot achiziţiona teren în Cehia şi Lituania numai dacă au locuit în ţară şi s-au ocupat de agricultură cel puţin 3 ani sau dacă sunt căsătoriţi cu un cetăţean din statul respectiv. Ungaria are cele mai drastice restricţii: achiziţia de terenuri este limitată la un singur hectar pentru străini. Suprafeţele de pământ mai mari de un hectar pot fi obţinute doar de cei cu calificare profesională de fermier sau silvicultor, care au fost activi în sectorul agricol din Ungaria în ultimii 3 ani sau care deţin un procent de 25% din acţiunile unei ferme înregistrată în Ungaria. Este interzisă achiziţionarea de teren de către firme.

PDL are soluţii pentru agricultori. Iată ce este de făcut.

În primul rând, protejarea interesului naţional. PDL susţine modificarea Legii vânzării terenurilor în favoarea românilor. Nu este suficientă acordarea dreptului de preempţiune românilor, în condiţiile în care nu au bani suficienţi pentru a cumpăra terenurile.

În al doilea rând, simplificarea legii. Acum, legea este făcută atât de prost încât te pune pe drumuri vreo lună de zile. De ce? Din cauza birocraţiei. Procedura e lungă cât o zi de post.

În al treilea rând, eliminarea taxelor şi a impozitelor care împovărează agricultorii. PDL susţine diminuarea poverii fiscale şi încurajează munca. Taxele agricultorilor au crescut de peste 6 ori în anul 2013 şi sunt de peste 6,5 ori mai mari în anul 2014 faţă de anul 2012. Ponta le-a tăiat agricultorilor români 1,5 miliarde lei din buzunare în ultimii doi ani, prin taxele şi impozitele pe care le-a introdus. Grav este că prin normele de venit plătesc şi cei care nu vând nimic, dar şi cei care înregistrează pierderi din activităţi agricole, însă au o bucată de pământ de la 3 hectare în sus sau peste 3 vite sau peste 100 de păsări sau peste 50 de familii de albine.

Nu taxele sunt soluţia pentru România, ci munca şi seriozitatea. Avem nevoie de o agricultura performanta, şi nu de una de supravieţuire.