Dezbateri parlamentare

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Ponta Preşedinte, et pereat mundus!"

Marele noroc al României e că este născută sub o zodie bună, că destinul ei, deşi nu unul uşor, a fost totuşi plin de momente de graţie în care poporul a arătat că se poate cu uşurinţă ridica la înălţimea momentelor istorice pe care le traversează.

Marele noroc al României a fost că în acele clipe astrale în care istoria naţiunii şi a cetăţenilor ei atârna de un fir de aţă, românii au găsit forţa, înţelepciunea, puterea şi hotărârea de a se lupta pentru ce cred, de a merge înainte, de a face alegerea corectă. Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, Marea Unire, Revoluţia din 1989 reprezintă tot atâtea momente glorioase pentru români, aşa cum reprezintă puncte decisive de turnură în istoria acestei ţări.

Marele noroc al României este că marii săi lideri au fost, de cele mai multe ori, personalităţi luminate, români adevăraţi, capabile să vadă nu doar interesul imediat al ţării, dar şi viitorul pe durata uneia sau chiar a mai multor generaţii, oameni care înţelegeau istoria, o trăiau şi simţeau o responsabilitate faţă de istorie. Mai presus de toate, marele noroc al României a fost că marii săi lideri au fost, mai mereu, preocupaţi să facă bine ţării şi poporului lor, iar atunci când nu au reuşit să facă bine, măcar nu au făcut rău cu bună-ştiinţă.

Marele ghinion al României este că a ajuns să fie prim-ministru Victor Ponta. Spun asta pentru că ieri a fost 1 Decembrie şi pentru că, după o perioadă de două săptămâni între alegerile prezidenţiale şi Ziua Naţională, răstimp ce ar fi putut fi folosit de românii cu opţiuni politice diferite pentru a se apropia unii de alţii, atenţia şi energia noastră au fost îndreptate tot către domnul Ponta.

Am putut afla, aproape 20 de milioane de români şi o lume întreagă, cum a fost posibil ca zeci de mii de români, poate chiar o sută şi ceva de mii de conaţionali, să stea la coadă, să fie înghesuiţi, batjocoriţi, dispreţuiţi, pentru că nu voiau altceva decât să voteze. Răspunsul este simplu: s-a întâmplat aşa pentru că aşa a vrut domnul Ponta. Şi el a vrut aşa pentru că şi-a dorit să ajungă preşedintele României şi nu conta ce trebuia să se întâmple ca să ajungă ce şi-a dorit. Ponta Preşedinte, et pereat mundus.

Am aflat, astfel, că domnul Ponta, alături de domnul Dragnea, au fost elementele centrale din complotul de a nu-i lăsa pe românii din străinătate să voteze. Am aflat că, la sfatul domnului Dragnea, domnul Ponta a dat dispoziţii subordonaţilor săi din partid şi Guvern să nu mărească numărul de secţii de votare pentru românii din străinătate, pentru că se temeau de votul lor. Dar românii, aceşti români care de fiecare dată au găsit o metodă să facă istorie, le-au arătat că oricât de ticăloşi ar fi conducătorii, poporul este mai puternic şi mai hotărât să facă bine.

Am putut afla toate aceste lucruri pentru că lideri din partidul din care face parte şi domnul Ponta au ridicat perdeaua şi au arătat cum a funcţionat un grup politic organizat în scopul câştigării alegerilor chiar şi în ciuda democraţiei. Am mai putut afla cum s-a putut ca în doar patru ani de când a preluat conducerea unui partid politic, Victor Ponta să-l transforme într-un aparat de luptă împotriva democraţiei.

Ca să înţelegeţi cât de uriaşă este contraperformanţa lui Victor Ponta în raport cu democraţia românească şi cu partidele politice, vreau să vă redau un citat din Ionel Brătianu, rostit acum 106 ani, de la aceeaşi tribună a Camerei Deputaţilor, de la care am onoarea să mă adresez: "Un partid politic este necesar pentru a da vieţii politice acea continuitate în raport cu viaţa statului care dăinuieşte veacuri şi pe care viaţa omului, care nu dăinuieşte decât ani, este incapabilă s-o dea; condiţiunea esenţială însă este ca partidul politic să fie născut din aceste interese mari pe care el are menirea de a le apăra şi de a le servi; un partid politic trebuie să fie constituit astfel încât încrederea acelora care îl conduc să se rezeme nu pe o hipertrofie a personalităţii lor sau pe poftele partizanilor lor, ci pe acel sprijin de înaltă esenţă morală pe care îl ai când simţi că reprezinţi aspiraţiunile legitime ale neamului".

Victor Ponta reprezintă tot ce a scris Ionel Brătianu cu condiţia să fi pus negaţia în faţă. Victor Ponta a constituit PSD astfel încât acest partid să se rezeme pe o hipertrofie a personalităţii sale şi pe poftele baronilor săi, indiferent că au fost pofta de bani sau pofta de putere, sau chiar a făcut ca PSD să se rezeme pe propriile sale pofte, precum pofta de a deveni preşedinte. Victor Ponta a fost străin, acesta este cuvântul, străin de acel sprijin de înaltă esenţă morală de care vorbea Ionel Brătianu, pentru că Victor Ponta nu a reprezentat niciodată aspiraţiile legitime ale neamului. Motivul este unul simplu: Victor Ponta nu este imoral, aşa cum mulţi s-au grăbit să judece. El este amoral. Este lipsit de orice element de moralitate. Aşa cum un vas permite apei să ia forma sa, aşa şi moralitatea lui Victor Ponta nu există, ci este înlocuită de orice alte elemente, precum aroganţa, autosuficienţa, iluzia de omniscienţă sau, pur şi simplu, tupeul.

Anul parlamentar se apropie de final. O să discutăm în curând bugetul pe anul viitor, o altă mostră a capacităţii lui Victor Ponta de a-şi cumpăra prieteni politici, aliaţi guvernamentali şi, cel mai important, linişte. Iar apoi, în februarie, va începe o nouă sesiune parlamentară. Iar lui Victor Ponta îi spun: Nu aduce anul, ce aduce ceasul!

Marele noroc al României a fost însă faptul că a reuşit să-şi făurească o viaţă demnă şi un viitor în ciuda conducătorilor ei nepotriviţi. Iar după fiecare perioadă mai puţin fericită, a venit o perioadă de expansiune şi dezvoltare, aşa cum după noapte vine dimineaţa.

Epoca lui Victor Ponta se apropie de final, este doar o problemă de timp, iar timpul este puţin. Epoca lui Klaus Iohannis stă să răsară, iar dimineaţa României este la orizont!

La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!