Dezbateri parlamentare

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Noul Cod penal trebuie puricat mai atent!"

Una dintre multele moşteniri otrăvite rămase de la guvernările portocalii este noul Cod penal. Regăsim aici, e drept, şi multe noutăţi, impuse de legislaţia europeană, dar şi multe dintre mentalităţile băsiste scrise pe furiş ca literă de lege. Băsiştii, crezându-se eternizaţi la putere, au reuşit astfel să-şi vadă un vis împlinit, strecurând în noul cod un mod "legal" de a băga pumnul în gura presei. Ba chiar şi-au asumat răspunderea pe codul penal, de parcă s-ar fi aplicat doar băsiştilor, nu întregii ţări!

Aş dori să mă refer aici doar la un singur exemplu, articolul 276 - Presiuni asupra justiţiei. Citez: "Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea de către judecător sau de organele de urmărire penală a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă". Păi, cine stabileşte dacă declaraţiile sunt nereale? Tot procurorii şi judecătorii, adică exact cei care vor să îşi ţină erorile şi abuzurile secrete, iar când acestea sunt revelate, sar în sus că se fac presiuni asupra justiţiei şi că li se afectează independenţa!

În primul rând, acest articol este profund anticonstituţional, iar Avocatul poporului îşi va face o datorie de onoare din a-l ataca. Aşa că e mai bine şi mai uşor dacă vom corecta noi singuri acest articol decât să fim obligaţi de Curtea Constituţională să o facem.

În al doilea rând, articolul încalcă dreptul fundamental al cetăţeanului la informare şi la libera exprimare - iar normele europene sunt foarte clare în acest sens - şi întrucât CEDO a avut destule cazuri judecate pe această temă, riscăm ca, după ce că nu ne ajung banii pentru a ne face programul economic, să plătim iarăşi milioane multe de euro drept despăgubiri ordonate de către instanţele europene.

În al treilea rând, definiţia presiunii asupra justiţiei este nu numai tendenţioasă, dar şi eronată, inclusiv ca logică. Presiunea asupra unui judecător ori asupra unui procuror nu poate fi făcută de un om de rând ori de către un ziarist, ci doar de către oamenii cu funcţii care ar putea să îi producă neplăceri respectivului magistrat. Ziaristul poate doar comenta, dar dacă nu se iau şi măsuri împotriva magistratului care abuzează, cu ce este acesta deranjat? Nu poate un vânzător de ceapă, un contabil la APACA, un inginer la metrou ori un ziarist care scrie de rău despre judecătorul X să-i producă acestuia o intimidare ori influenţare ca, de exemplu, să bage la închisoare un nevinovat!

Nici procurorii, nici judecătorii nu sunt şi nu trebuie să fie nici mimoze pudice, nici cu nervii în pioneze, ci trebuie să aibă un psihic robust, pentru că altfel mor de nevinovaţi oamenii în închisori! Şi poate că n-ar fi rău dacă, după un anumit număr de ani de meserie, să zicem 10, atât procurorii, cât şi judecătorii să fie supuşi anual unor teste de rezistenţă la stres, ca şi unor nişte teste psihologice. În plus, dacă te enervează un ziarist sau vreun moderator tv, nu mai citeşti ziarul respectiv sau pui mâna pe telecomandă şi muţi de la Antena 3 la Animal Planet! Când judeci o cauză, nu scrie în proceduri să stai călare pe televizor şi ziare, să vezi ce zice mass-media, trebuie să stai doar cu nasul în dosar, să evaluezi probele şi-atât! Nu aşa se spune că justiţia-i legată la ochi? Oare de ce?

Alt aspect. Dacă o cauză e pe rol de un deceniu, înseamnă că măcar 10 ani nu poate spune nimeni nimic despre cauza respectivă, despre activitatea judecătorului ori procurorului de caz? Se uită un lucru: justiţia este un serviciu public, iar asupra oricărui serviciu public contribuabilul poate aduce orice opinie şi comentariu găseşte adecvat cazului. Să nu se uite şi că marile puteri vin şi cu mari responsabilităţi! Aşadar, trebuie să scoatem acest articol din Codul penal, nu numai că introduce cenzura şi vom fi de râsul lumii civilizate, dar dacă încep să intre prea mulţi ziarişti la închisoare, riscăm şi o radicalizare a societăţii civile, lucru pe care nu cred că şi l-ar dori cineva, mai ales în an de alegeri europarlamentare şi prezidenţiale...