Dezbateri parlamentare

Domnul Neculai Răţoi:

"Republica procurorilor"

Într-o ţară normală, de pe un continent normal, despre acţiunile judecătorilor ori procurorilor se aude din an în Paşte şi doar la dosarele care pot stârni emoţii deosebite din partea publicului. în România, de când s-a instalat băsismul la putere şi până-n ziua de azi, tot ce s-a făcut în justiţie a fost special pentru luminile rampei, pentru spectacol, pentru zdrobirea adversarilor politici ai lui Băsescu şi din grija de a avea rapoarte bune ale MCV emise de către înalta Poartă europeană. N-a mai contat în ultimul deceniu că dosarele manufacturate de procurorii băsişti erau şubrede, că probele erau inexistente, că erau doar simple stenograme care nu demonstrau nimic, ori că erau trase de păr ca să intre forţat în încadrarea juridică a procurorilor. Niciodată judecătorii n-au respins mai multe dosare ca acum, pentru că există o limită în toate, inclusiv în lipsa de profesionalism, zel ori rea-voinţă. Niciodată procuratura nu s-a implicat atât de mult în politică, determinând atâţia demnitari să-şi părăsească fotoliile pentru nimic, judecătorii găsindu-i nevinovaţi pe cei acuzaţi, însă nerăspunzând nici măcar un procuror pentru faptul că au terminat degeaba vieţi şi cariere politice promiţătoare.

Din păcate, au reuşit să fie finalizate şi câteva dosare din care săreau aşchii, care s-a văzut clar că au fost realizate la comandă politică şi că trebuiau să folosească pentru imaginea externă a justiţiei băsiste. Să nu uităm astfel dosarul lui Adrian Năstase, în care n-au fost găsite dovezi, dar instanţa supremă a ajuns la concluzia că trebuia dat un exemplu...

Parcă însă niciodată până acum n-au fost făcute de către procurorii cu naşu-n suflet dosare cu aşa-zise dovezi şi motivaţii mai incredibile. S-a ajuns să fie acuzate de şantaj firme ale opozanţilor lui Băsescu, de parcă te-ar putea şantaja un scaun ori o cameră de luat vederi. S-a ajuns să fie aduse, tot unui cunoscut antibăsist, acuzaţii de... telepatie, după cum s-a reuşit, la plângerea unui om mort de vreo două decenii (probabil în urma unei şedinţe de spiritism şi dicteu automat...), să se întocmească un dosar pentru că un alt opozant al lui Băsescu şi-a făcut treaba legală atât de bine, încât aproape că l-a răsturnat de pe fotoliu pe marinarul eşuat pe dealul Cotrocenilor.

Este drept, Băsescu a zis că toţi cei care au fost implicaţi în acţiunile de la referendumul pentru demiterea sa vor plăti. Şi, după cum se ştie, insul este din categoria ranchiunoşilor. Aşa că nu e de mirare că a pus procurorii să fugărească sătenii cu bibliile pe capota maşinilor, să facă dosare peste dosare celor care au stat împotriva lui, culminând acum cu periculoasa glumă proastă a dosarului lui Dragnea.

Dar de ce nu s-a autosesizat vreun mort ca să facă plângere şi contra lui Videanu, când o ţară-ntreagă a văzut la televizor cum se oferea să-i dea el, aprioric, rezultatele alegerilor lui "Viorica", în timp ce pe ecran se derulau date pe care cei ce cunosc anumite subtilităţi ale serviciilor, bârfesc că ar fi fost trimise de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, atât de dăruit bugetar de-atunci încoace?

Cum de la dosarul Flota nu s-a mai putut lucra nimic, pentru că aşa a ordonat Daniel Morar, dar s-a putut pune, totuşi, rezultatul unei expertize ciudate, care-1 scotea pe Băsescu basma curată? Cum de nu s-a găsit un mort care să sesizeze procuratura pentru vila din Mihăileanu ori pentru spălarea de bani din afacerile cu terenuri?

Am văzut că procurorii au grijă mare cu celeritatea dosarelor, de au reuşit să-i determine pe judecătorii înaltei Curţi să mute cauza exact ca ea să fie prinsă în intervalul de raportare MCV. Apărarea a fost întrebată? Că, măcar teoretic, după cum scrie prin cărţi, are aceleaşi drepturi cu acuzarea... Dacă procurorilor le e aşa dragă celeritatea, de ce nu s-a finalizat până acum dosarul Ridzi, care bate pasul pe loc din 2009, primind nişte termene ce te fac să crezi că se îndreaptă vertiginos spre prescrierea faptei? De ce nu cer devansarea termenelor şi în acest caz? Şi de ce nu se mai aude nimic cu cele peste 300 de dosare înaintate procurorilor de către corpurile şi comisiile de control ale diferitelor ministere?

De ce nu s-a sesizat până acum CSM-ul, cel aşa de uşor iritabil când e vorba de aşa-numita "independenţă" a justiţiei, în urma interviurilor şi declaraţiilor făcute de Papici, care aproape a recunoscut că a făcut dosare împotriva legii, de n-a mai vrut nimeni să colaboreze cu el, ori de Băsescu, când acesta a recunoscut, cu subiect şi predicat, că 1-a şantajat pe Cătălin Predoiu ca să-l menţină pe Daniel Morar la şefia DNA? De ce din peste 3000 de avize de interceptare pe siguranţă naţională de anul trecut nu s-a finalizat vreunul în instanţă, dar nici scuze nu s-au prezentat celor ascultaţi degeaba?

Am ajuns să trăim în republica procurorilor, în care cei cu naşu-n suflet interpretează legea cum au ei chef şi Băsescu interes. Nu credeţi că a venit vremea ca noi, făcătorii de legi şi corectorii legilor rele, să aducem justiţia pe făgaşul ei normal? Ţine doar de noi - electoratul ne-a dat deja 70% din locurile din parlament exact ca să îndreptăm aceste abuzuri, asta se aşteaptă să facem şi a început să devină nerăbdător...