Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre necesitatea studierii limbii tătare în şcoli".

Etnia tătară din România este, din punct de vedere numeric, bine reprezentată, fiind atestată ca prezenţă, mai ales în zona Dobrogei, de sute de ani.

Dezvoltând inclusiv o cultură scrisă, tătarii se pot mândri cu numeroase personalităţi ale căror mesaje sunt scrise în limba maternă.

Limba tătară reprezintă o componentă a familiei limbilor turcice. Vorbită, în mod deosebit în regiunea Crimeea, aceasta a reuşit să-şi păstreze autenticitatea şi în România.

În perioada interbelică, dar şi în primii ani de după al doilea război mondial a existat o reţea de şcoli în care predarea se făcea în limba tătară. Mai mult, până în anul 1972, în cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, se studia şi limba tătară. Aşadar, se poate vorbi în acest sens de o adevărată tradiţie.

După anul 1990, an în care a fost înfiinţată Uniunea democrată a tătarilor turco-musulmani din România, s-au făcut eforturi pentru a fi reînfiinţate unităţi şcolare în care să se predea limba turcă. Uniunea noastră sprijină învăţământul în această limbă.

În egală măsură însă dorim să promovăm, păstrând aceleaşi condiţii, şi învăţământul în limba tătară. Este nevoie, fără îndoială, de sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Este nevoie, fără îndoială, de o bază materială consistentă. Nu poate fi omis nici aspectul pregătirii cadrelor didactice de specialitate. Comunitatea tătară din România are capacitatea de a-şi asuma o responsabilitate atât de importantă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.