Dezbateri parlamentare

Domnul Florian-Marian Săniuţă:

"La stânga împrejur, domnule Boc!"

Ne aducem aminte de militarii români doar atunci când ne este greu şi avem nevoie de ajutorul lor sau, din când în când, la momentele festive ocazionate de sărbătorile ţării, când uniformele şi pasul cadenţat pe ritmuri de fanfară ne fac să ne ştergem discret câte o lacrimă de emoţie apărută în colţul ochilor.

Dar oare aceşti oameni, oameni ca şi noi, de altfel, nu au nevoie de sprijin şi în afara momentelor când sunt legaţi de jurământ sub faldurile tricolore?

Răspunsul ar trebui să fie unul singur: DA.

Ei bine, acum este un astfel de moment pentru că decizia cabinetului Boc de a "maltrata" întregul sistem de pensii militare sub imperiul devizei populiste "fără privilegii", creează o stare fără precedent: pensionarii şi veteranii Armatei Române să meargă la cerşit pentru a-şi putea întreţine familiile, iar gradele militare obţinute într-o viaţă, deloc uşoară, să devină o amintire dureroasă.

În conformitate cu prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, "Gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar. Gradele de ofiţer, maistru militar şi subofiţer nu se pot pierde decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege".

Practic, cei care au ales să îmbrace haina militară sunt depozitarii pe viaţă ai dreptului de a li se onora în acelaşi timp şi numele şi gradul avut, este recunoaşterea socială a meritelor lor, dar şi respectarea principiului de bază al oricărei armate din lume: principiul ierarhiei.

De altfel, nu există o altă profesie, cu excepţia celei militare, în care să rămâi la dispoziţia unităţii şi după încheierea activităţii. De aceea, cadrele militare trec mai întâi în rezervă şi abia apoi, mult mai târziu, în retragere.

Prin măsura aberantă de reducere a pensiilor de peste 3000 de lei conform doar spuselor primului-ministru, pentru că ministrul apărării afirmă altceva, se încalcă în mod grosolan principiul ierarhiei militare: cum pot avea doi oameni ce au deţinut grade şi responsabilităţi diferite aceeaşi pensie?

Pentru că aici se ajunge dacă se vor reduce pensiile, şi aşa puţine, ale celor ce au condus pe diferite eşaloane Armata română?

Cum va mai putea fi utilizată această resursă umană în caz de nevoie, fie în timp de pace, fie în timp de conflict armat?

Este limpede că primul-ministru se comportă ca un conducător de oaste "a la Nero".

Iată ce scria în ziarul "Adevărul" din 24 mai 1934 generalul Alexe Anastasiu pe problema pensiilor militare:

"Înainte vreme trecerea la pensie şi situaţiunea de pensionar nu erau privite de militari cu amărâtă decepţiune decât doar sub raportul vârstei. Cuantumul pensiei, de exemplu faţă de solda gradului din activitate, prezintă o diferenţă foarte mică; iar ca tratament moral regimul respectă riguros principiile erarhiei, întrucât nici un militar activ nu primea o soldă mai mare de cât pensia unui grad superior.

"...or, principiile organice cari prezidează la constituirea, perfectarea şi păstrarea unui corp bun de ofiţeri şi subofiţeri activi cer, între condiţiunile de realizare şi un regim satisfăcător de pensii"...

"....statul n-ar trebui să ciuntească drepturile de precădere în atenţiunea sa pentru forţele de apărare naţională, dator fiind să asigure sporirea capabilităţii ofiţerilor şi subofiţerilor armatei.

Această calitate nu se cultivă însă şi nu se sporeşte în rândurile militarilor activi cu un sistem de prigoană a pensionarilor militari...!"

Convins fiind că "dăinuirea acestei stări este profund defavorabilă intereselor de apărare naţională", generalul Alexe Anastasiu milita, în fapt, pentru păstrarea ordinii ierarhiei militare atât în activitate, cât şi în rezervă şi retragere, şi recunoaşterea socială a statutului de militar.

Căci altfel ce însemnătate ar mai avea gradele militare deţinute pe viaţă?

Cum putem cere Armatei române sa-şi îndeplinească misiunile cu profesionalism, mergând până la jertfa supremă, atâta timp cât bugetul apărării este tot mai mic, dotările sunt demne de programul "Rabla", iar recunoaşterea socială a meritelor militarilor noştri este ca şi inexistentă?

Iar acum suntem în situaţia de a le micşora pensiile, şi aşa mici, ale acestei categorii de profesionişti!

Fie şi numai pentru aceste consideraţii, domnule Boc, la stânga împrejur şi rupeţi rândurile, fuga marş!