Dezbateri parlamentare

Domnul Angel Tîlvăr:

"Pensionar în guvernarea Boc!"

La începutul lunii februarie, premierul Emil Boc promitea că, în 2010, cel puţin pensia minimă socială de 350 de lei va fi indexată cu rata inflaţiei. În urma unor discuţii pe care le-a avut cu federaţiile de pensionari, Boc anunţa cu mare vervă o nouă măsură populistă: crearea unui Fond de Iniţiativă Socială, alimentat de la bugetul de stat, la care companiile nu vor fi obligate, ci doar invitate să contribuie. Acest Fond, promitea premierul la acea perioadă, urma să asigure indexarea pensiilor cu rata inflaţiei. "Vom vedea ce se va întâmpla cu economia şi în aprilie vom şti mai multe. E posibil ca indexarea să se facă şi pentru alte pensii, începând cu cele mai mici. Deocamdată, semnele sunt bune. Chiar în urmă cu câteva ore, unele agenţii de rating au îmbunătăţit ratingul de ţară al României, leul se stabilizează la valoarea pe care o avea şi în ianuarie 2009, avem stabilitate politică şi vrem să consolidăm acest început de relansare economică", a fost declaraţia plină de entuziasm a premierului.

Presat de însăşi declaraţiile în contradictoriu ale membrilor Guvernului de la acea perioadă, "anunţul-promisiune" al premierului venea să liniştească spiritele agitate ale pensionarilor, care tocmai aflaseră că noua lege a pensiilor înseamnă, pe scurt, ajustarea în minus a tuturor pensiilor, nu doar a celor "nesimţite". Aşadar, majoritatea pensionarilor "nevoiaşi" aveau, în fapt, mai mult de pierdut decât "privilegiaţii" folosiţi ca pretext pentru adoptarea măsurii legislative total nepopulare.

Soluţia salvatoare a Guvernului Boc, Fondul de Iniţiativă Socială, avea şi o dată-limită până la care trebuia să devină funcţional, respectiv în prima jumătate a lunii aprilie. Iată că termenul a expirat, diversiunea pe care Cabinetul Boc a creat-o la acea vreme a avut sorţi de izbândă, iar pensionarii săraci au rămas tot săraci.

Mai mult decât atât, suntem la sfârşitul lunii aprilie, iar crearea unui Fond de Solidaritate nici măcar nu se întrevede la orizont. Culmea ironiei este că parlamentarii PDL din Senat au respins recent o propunere legislativă asemănătoare care exista deja de doi ani în Parlamentul României. Cred că ghinionul acestei propuneri constă în faptul că a fost o iniţiativă a senatorilor PSD+PC Dan Voiculescu, Toma Ion şi Arcaş Viorel, iar respingerea sa era previzibilă ţinând cont de filozofia de vot a puterii. Cred că, odată cu respingerea propunerii legislative, a fost dată uitării şi solidaritatea faţă de pensionari.

Observ că mult trâmbiţata solidaritate faţă de categoriile defavorizate este un exerciţiu de imagine la care Cabinetul Boc recurge în mod frecvent. Declaraţiile populiste, promisiunile faţă de oamenii sărăciţi de criză au devenit teme predilecte ale discursului premierului. Îmi amintesc că, nu de mult, Emil Boc dădea satisfacţie, doar la nivel declarativ, milioanelor de salariaţi cu venituri modeste, spunând că "Toţi cei care, de la stat, au venituri peste salariul preşedintelui României, peste 80 de milioane de lei, vor fi taxaţi cu 90%. Guvernul analizează posibilitatea introducerii unei contribuţii de solidaritate". Cu regret vă spun că această promisiune nu s-a materializat nici până în ziua de astăzi.

Stimaţi colegi, în nume personal şi pentru binele cetăţenilor acestei ţări, rog Guvernul Boc să renunţe la demagogie şi la promisiuni deşarte făcute doar în numele îmbunătăţirii imaginii domnului premier! Este, într-adevăr, nevoie de solidaritate, dar să fie una reală şi realistă, pentru adevăratele categorii defavorizate. Guvernul să lase discursurile pseudoegalitariste şi să ia măsuri doar în folosul cetăţenilor!