Ioan Stan
Ioan Stan

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 28 noiembrie 2013

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.154/2013
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 28 noiembrie 2013

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.141 Ioan Stan - un nou apel din lunga serie de demersuri pentru finanţarea terminării spitalului Fălticeni;

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Domnul Ioan Stan:

Din anul 1997, de când sistarea lucrărilor la edificarea spitalului municipal din Fălticeni a devenit preocupare de interes major pentru cei cărora lipsa unor servicii medicale decente era subiect de neodihnă, am pledat, după priceperea mea, pentru reluarea şi finalizarea investiţiei. În timpul a trei mandate de deputat încheiate, am venit în plenul Camerei, servind această cauză, cu 11 declaraţii politice şi 6 interpelări adresate miniştrilor de resort din acele vremuri. Reiau subiectul şi în cel de al patrulea mandat de deputat din motivul, deja intuit de Domniile Voastre şi răbdat cu umilinţă de fălticenenii mei, că spitalul tot nu e gata şi bani să-l terminăm tot nu avem.

Am fost, de-a lungul acestor ani, agresiv, paşnic, ironic ori condescendent, politicos până la limita suportabilului, uneori brutal, dar mereu animat de dorinţa de a convinge de nevoia vitală a acestui aşezământ. M-am adresat plenului, dar şi direct miniştrilor de domeniu, de cele mai multe ori cu umilinţa celui care acceptă acest sacrificiu moral dacă e pentru binele câtorva zeci de mii de suflete. De fapt, a peste 150.000 de prezumtivi beneficiari ai acestor servicii medicale, locuitori ai Fălticeniului şi ai zonelor limitrofe arondate aceluiaşi centru medical.

Domnului ministru Nicolăescu m-am adresat de câteva ori în decursul mandatelor prestate de Domnia Sa de-a lungul mai multor guvernări, motivat mai ales de faptul că se numără şi Domnia Sa printre cei care au făcut promisiuni dătătoare de speranţă legate de terminarea edificării spitalului fălticenean. Rămase nematerializate din moment ce astăzi port către Ministrul Sănătăţii acelaşi mesaj patetic: avem nevoie vitală de acest spital, ajutaţi-ne, domnule ministru!

Cu tot respectul, aş vrea să fiu, măcar de această dată, bine înţeles! Eu, Ioan Stan, cetăţean al municipiului Fălticeni, ajuns prin voia concetăţenilor mei deputat, rog ordonatorul de buget în domeniul de referinţă să permită continuarea unor lucrări începute în anul 1991. Rog să se permită administraţiei fălticenene să continue ceea ce a realizat în acest an la obiectivul devenit laitmotivul tuturor demersurilor noastre în ideea asigurării fondurilor necesare. Rog respectuos să se permită continuarea lucrărilor alocându-se sumele necesare pentru a valorifica angajamentele constructorilor şi a îngădui activitate la interioare în timpul sezonului rece. Eu, Ioan Stan, rog respectuos toate acestea care înseamnă de fapt un singur lucru - alocare bugetară.

Concetăţenii mei, fălticeneni ca şi locuitori ai localităţilor arondate Fălticeniului pentru servicii medicale, îndreptăţiţi de promisiunile făcute lor în anul 2012, prin vocile copreşedinţilor USL prezenţi la Fălticeni într-o întâlnire reper istoric pentru locuitorii zonei, cer acest lucru, cu speranţa că acum, în sfârşit, aşteptările lor vor fi împlinite. Este timpul ca banul public să nu mai fie risipit prin tergiversarea unor lucrări ce puteau fi terminate demult dacă finalizarea acestui obiectiv n-ar fi fost folosită ca argument electoral, aşa cum s-a făcut timp de 12 ani. Pentru că asta s-a întâmplat, s-a promis, uneori s-au şi alocat unele fonduri. Dar, prin "grija" autorităţilor locale şi judeţene ale timpului, s-au reluat licitaţii care nu s-au finalizat, s-au refăcut studii de fezabilitate care şi-au pierdut valabilitatea, s-a pierdut timpul favorabil lucrărilor şi, într-un cuvânt, mult aşteptatul nostru spital a rămas la stadiul de vis amar şi neîmplinit!

Am ţinut să adresez aceste rugăminţi domnului ministru Nicolăescu în plen, nu ca o interpelare, ci în speranţa că dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi, veţi sprijini demersul meu, ca unii ce sunteţi conştienţi de valoarea unei promisiuni făcute celor care ne-au acreditat să-i reprezentăm.

În ceea ce mă priveşte, deşi nu-mi doresc nicicum acest lucru, voi reveni la această pledoarie până când spitalul municipal fălticenean va fi pus la dispoziţia celor care şi-au dovedit cu prisosinţă răbdarea aşteptându-l de 22 de ani!