Dezbateri parlamentare

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Bătrânii României, în grija nimănui"

Bătrânii, la fel ca şi copiii, au devenit victimele migraţiei din cauza sărăciei, dar şi a sistemului social din România. Mulţi consideră, probabil, că se pune prea mult accentul pe situaţia persoanelor vârstnice din ţara noastră deoarece vorbim frecvent despre pensii, sănătate, mijloace de transport etc. Dar de ce nu se întreabă şi care este punctul de pornire al acestor discuţii îndelungate şi fără rezultate care să favorizeze una dintre cele mai vulnerabile categorii ale populaţiei?

Având în vedere schimbările rapide şi ireversibile la care sunt supuşi bătrânii, care implică dependenţa lor de serviciile de asistenţă socială, consider că autorităţile ar trebui să intervină urgent pentru îmbunătăţirea acestora şi pentru a asigura un trai decent vârstnicilor. Este inadmisibil ca întreţinerea lor în centrele sociale să coste mult mai puţin decât întreţinerea unui deţinut în penitenciarele din România, în condiţiile în care achită o mare parte din serviciile primite, acestea neatingând nivelul celor din închisori, pentru care deţinuţii nu plătesc statului nici măcar un leu.

Umilite de sistemul de stat, persoanele cu situaţie materială bună hotărăsc să apeleze la centrele de îngrijire private, unde standardele sunt ridicate, iar condiţiile de trai sunt mulţumitoare. Dar pe cine interesează oare ce se întâmplă cu oamenii care nu dispun de posibilităţi financiare şi care nu îşi permit nici măcar să se gândească la asemenea centre? Constat cu dezamăgire că aceştia continuă să îşi ducă traiul de pe o zi pe alta, singuri şi îndureraţi, deoarece nicio autoritate nu se preocupă de îngrijirea lor.

Sunt aproximativ un milion de români pentru care viaţa a ajuns să reprezinte un chin trăit în singurătate şi mizerie. Până acum autorităţile din România nu au făcut altceva decât să irosească banii publici, construind în toată ţara zeci de cămine, cu sume importante, dar care într-un final stau cu lacătul pe uşă deoarece nu mai există finanţare pentru a susţine continuarea lucrărilor şi darea lor în folosinţă.

Sunt ignorate astfel nevoile persoanelor care ar fi trebuit să beneficieze de pe urma acestor investiţii. Instituţiile îşi pasează vina de la una la alta, în timp ce bătrânii se sting în propriile case, cu gândul că nimeni nu este interesat de soarta lor.

Aparent, tuturor se pare că le pasă: ministerul asigură o parte din costuri, iar autorităţile locale se angajează să finalizeze lucrările şi să asigure funcţionarea, însă realitatea este departe de ceea ce se promite. Clădiri goale, fără paturi, aparatură medicală şi personal, în locul centrelor care ar trebui să asigure îngrijirea bătrânilor.

Nici la capitolul îngrijire la domiciliu nu excelăm, situaţie pusă de către autorităţi pe seama lipsei de fonduri. Studii recente relevă faptul că peste 640 de mii de bătrâni necesită ajutor, însă responsabilii nu se grăbesc să îl acorde cât timp legislaţia care-i protejează pe vârstnici nu prevede sancţiuni în cazul în care nu este respectată.

Stimaţi guvernanţi, avem aşteptări din partea dumneavoastră în ceea ce priveşte această categorie a societăţii, şi ar trebui implementate urgent strategii care să o vizeze şi prin care să dăm dovadă că suntem un stat civilizat, care nu ignoră, nu marginalizează şi nu condamnă la umilinţă sute de mii de persoane în vârstă, ci din contră, respectă demnitatea umană.