Dezbateri parlamentare

Domnul Gavril Mîrza:

"Înţelepciunea răbdării"

Mulţi dintre noi suntem obişnuiţi a crede că înţelepciunea este apanajul celor născuţi mai demult. Mai ales dacă ne aflăm în această stare, ne încumetăm a afirma că numai durata experienţei de viaţă poate determina această calitate şi chiar ne exprimăm uneori convingerea că a fi înţelept este incompatibil cu a fi tânăr, mai ales pentru faptul că înţelepciunea cu răbdare se naşte şi creşte, iar tinerii, se ştie, nu prea au de-a face cu răbdarea.

Ei bine, greşim! Poate nu în întregime, dar greşim! Cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu credeam că mi se va întâmpla să mă minunez pur şi simplu de câtă răbdare poate să dea dovadă un om aşa de tânăr, împovărat cu atâtea răspunderi şi căruia i se monitorizează, numără, măsoară, clasifică şi răstălmăcesc vorbele şi cele mai mici gesturi. L-am descris, aşa cum îl percep eu, pe primul-ministru Ponta. Şi, cu îngăduinţa dumneavoastră, argumentez.

Punând în cumpănă interesul cetăţenilor României legat fără doar şi poate de bunul mers al economiei, Guvernul a supus aprobării Parlamentului un proiect de lege menit să tempereze ritmul de acordare a subvenţiilor de stat pentru energia regenerabilă. Concret, în anul 2013, energia regenerabilă, susţinută din schema de ajutor de stat cunoscută de toţi destinatarii facturilor de energie electrică drept certificate verzi, a fost de 11,1% din totalul producţiei de energie. Proiectul de lege aprobat de noi prevede ca acest procent să fie menţinut în anul 2014 şi să nu se mai majoreze la 15%, cum era stipulat în Legea nr. 220/2008. Asta pentru că, ne place sau nu, aşteptările anului 2008 au fost contrazise de realităţile anilor următori, când realizările economiei româneşti nu au mai asigurat aceeaşi competitivitate.

Proiectul de lege iniţiat de Guvernul Ponta şi aprobat de noi în 17 decembrie 2013 propunea, pe cale de consecinţă, menţinerea pentru anul 2014 a procentului de 11,1% energie recuperabilă, pentru care să se acorde în continuare subvenţia certificatelor verzi. Repet, proiectul de lege s-a născut punând în balanţă pe de o parte interesul micului plătitor de factură de energie electrică, ca şi al marilor consumatori industriali care creează locuri de muncă şi trebuie să fie competitivi, iar pe de altă parte interesul companiilor private dornice să-şi recupereze rapid investiţiile făcute în producerea energiei recuperabile.

Sigur că am votat în favoarea proiectului cu pricina. La fel de sigur este că ni s-a refuzat promulgarea şi proiectul s-a întors la noi în speranţa că ne "vine mintea la cap". Nu ştiu câţi dintre noi se pot lăuda cu asta, dar cert este că pe 26 februarie am votat legea din nou. Promulgarea ni s-a refuzat şi a doua oară, proiectul fiind contestat la Curtea Constituţională, pentru motivul că nu fusese anunţată Comisia Europeană. În treacăt fie spus, şi demonstrabil cu acte, fusese îndeplinită şi această prevedere procedurală încă din august 2013. Acest du-te - vino ameninţa să depăşească data de 1 aprilie şi să ne asigure, pe lângă cunoscutele hohote de râs, urmând satisfacţiei de a ne mai fi păcălit o dată, şi "avantajul" creşterii cu 50% a ceea ce urma să plătim, micii şi marii consumatori, pentru cota de energie recuperabilă ce ni s-ar fi facturat.

Şi totuşi în ceasul al 12-lea, legea a fost promulgată. Sigur, după ce ne-au mai fost prezise nişte probleme cu Europa.

În această situaţie, aproape că-mi vine să-l implor pe primul-ministru să renunţe la înţelepciunea răbdării de care a dat şi dă mereu dovadă, iar noi să găsim o cale care să ducă interesele celor care ne-au trimis aici către soluţiile legale agreate de preşedinţie, de Curtea Constituţională, de Comisia Europeană şi de cine va mai trebui pentru a le legifera. În timp util pentru cei mulţi!